Omraam Mikhael Aivanhov: Cartea magiei divine: Talismanele (I)

Lucrurile și ființele sunt, evident, ceea ce sunt, dar prin gândurile și sentimentele sale, omul are facultatea de a acționa asupra lor pentru bine… sau pentru rău, din păcate. Un mag, fie că e alb sau negru, e o ființă care e capabilă să dea unui obiect proprietăți pe care nu le poseda înainte: el ia din elementele propriei sale chintesențe pentru a le introduce în obiect și acest obiect devine viu, capabil să acționeze.

Un obiect există prin el însuși, se înțelege, nu are nevoie de voi pentru a exista, dar existența sa e neutră, și depinde de voi ca el să dobândească anumite calități. Dacă proiectați asupra unui obiect dragostea și lumina voastră, el se va impregna cu fluidele voastre care sunt de o chintesență superioară propriei sale existențe și astfel va deveni un talisman care va acționa favorabil asupra voastră înșivă și asupra creaturilor care se află în apropierea lui.

Cuvântul talisman vine de la grecescul „telesma”. Telesma, e termenul folosit de Hermes Trismegistul atunci când vorbește de „forța tare a tuturor forțelor”, și despre care spune: „Soarele îi este tată, luna îi este mamă, vântul a purtat-o în pântec și pământul îi este dădacă”. Un talisman este deci un obiect (piatră, floare, insectă, inel, brățară…) purtător al unei forțe cu care a fost impregnat fie de către natură, fie de către o ființă foarte puternică în lumea psihică. Numai cel ce știe să fuzioneze cu „forța tare a tuturor forțelor”, cu Ființa supremă, cu Creatorul poate prepara talismane cu adevărat operante și puternice.

Desigur, și voi, de asemenea, la nivelul vostru, puteți cu ajutorul gândului, iubirii voastre să susțineți și să reîmprospătați virtuțile unui obiect, scopul existenței umane este de a deveni creator, așa ca Dumnezeu. Desigur, natura există, creaturile, obiectele există, nu noi suntem aceia care putem să le creăm, dar putem să le dăm o viață mai puternică, mai luminoasă, mai pură. Multe obiecte pot deveni astfel talismane.

Există, desigur, și talismane preparate negativ de magii negri, obiecte încărcate cu forțe malefice, care sunt trimise anumitor persoane pentru a le dăuna, a-i face bolnavi, pentru a le provoca accidente sau rupturi cu anturajul lor. Dar noi nu vorbim aici decât de talismane benefice.

În epoca noastră, din punctul acesta de vedere, oamenii au pierdut sensul sacrului, pentru că se găsesc talismane la piață, la târguri, unde vi se vând lucruri de diferite culori purtând semnele zodiacului, asigurându-vă că sunt talismane unice care pot să vă protejeze, să vă aducă succes și să vă pună în legătură cu puterile cosmice. Ce prostie! Cel ce prepară un talisman trebuie să cunoască legile corespondenței între obiectele fizice și astrele, forțele, ființele invizibile. Magicianul prepară un obiect știind că grație metalelor din care e format, semnelor și literelor pe care le poartă, poate absorbi și reține forțe determinate. El pune obiectul în legătură cu entitățile invizibile pentru a deveni o sursă de influență bună sau rea, armonioasă sau dizarmonioasă. Dar magul alb nu prepară decât talismane capabile să producă cele mai bune influente.

Talismanele adevărate nu pot fi preparate de oricine

Munca magului este în realitate identică cu a naturii. Natura umple toate ființele vii cu o esență particulară care permite hrănirea, creșterea, și magul face la fel. Da, pentru că putem utiliza prezența energiilor naturale din toate lucrurile, dar trebuie să cunoaștem legile și să nu ne servim de aceste energii pentru interesul nostru personal.

Talismanele adevărate nu pot fi preparate de oricine. Trebuie să fii pur și dezinteresat, pentru că singură puritatea vă permite să acționați eficace asupra obiectelor și ființelor. Majoritatea celor care întreprind o preparare a unui talisman ignoră adesea un lucru capital: ei evocă entități pe care le atașează obiectului pentru a-i da o anumită misiune, dar ceea ce nu știu e că mai departe aceste entități invizibile cer o plată. Ele vor să servească bine, dar ele vor să fie remunerate. Sunt convocate, e perfect, devin servitoare, dar vor să fie hrănite, dar există suficiente alimente pentru a le satisface?

Care e adesea situația celui care vrea să poarte un talisman? Imaginați-vă un rege violent și ambițios care se hotărăște să aibă o armată mare pentru a lupta contra inamicilor și care, pentru aceasta, închiriază serviciile mercenarilor. Acești mercenari nu sunt devotați cu adevărat regelui pe care îl servesc: sunt străini, nu au afecțiune pentru el. Numai interesul îi leagă de el. Dar ei simt că banii pe care îi primesc îi constrâng să rămână subjugați unei ființe fără virtuți și, din această cauză, au un resentiment împotriva regelui. Deci, atunci când regele întreprinde o expediție împotriva unei țări străine, mercenarii, obosiți să suporte lungi chinuri pentru un suveran pe care nu-l iubesc, îl abandonează, îl lasă singur, și regele nu înțelege de ce armata sa nu îl mai protejază. Dacă regele nu ar fi avut o armată de mercenari, ci de oameni atașați persoanei sale prin dragoste și respect, ar fi fost susținut cu o ardoare și o fidelitate extraordinare.

De ce credeți că vor oamenii talismane? În general, pentru a obține succese, pentru a dobândi puteri, și în acel moment seamănă acelui rege care întreține o armată de mercenari. Pentru prepararea unui talisman ei fac uz de violență, obligă astfel ființele lumii invizibile să-i servească. în spatele acestei dorințe de a avea un talisman sunt cel mai adesea ambiția și lenea. Vrem să reușim sau să ne protejăm și ne spunem: „Dacă voi avea un talisman pot să dorm liniștit, alții vor veghea în locul meu”. Astfel vrem să ne realizăm dorințele fără a face nici un efort. Încetăm să mai muncim, să studiem, să reflectăm, să medităm, să ne rugăm, bazându-ne numai pe puterea talismanului. Natural, există și excepții, dar în general, oamenii utilizează talismanele căutând protecția a ceva din exterior: ei închiriază mercenari fără a dezvolta în ei virtuți, care sunt adevărații lor protectori. De aceea, chiar dacă posedă un talisman puternic, acesta își pierde puțin câte puțin puterea.

Să luăm cazul unuia căruia i s-a preparat un talisman pentru a fi susținut într-o întreprindere onestă, spirituală. El constată că acest talisman îi aduce inspirație, îi alimentează credința, speranța, ardoarea. Cât timp continuă să trăiască cu aceleași preocupări de bunătate, puritate și spiritualitate, el răspândește în jurul său o hrană subtilă care alimentează toate ființele invizibile care au fost atrase, chemate și angajate pentru construcția talismanului. Cât timp sunt hrănite, aceste ființe sunt satisfăcute și continuă să servească pe proprietarul talismanului. Dar dacă acesta, uitând de proiectele sale bune, își orientează în mod diferit gândurile și sentimentele, el încetează să mai alimenteze ființele invizibile care îl servesc, iar acestea se îndepărtează de el. El constată astfel că acest talisman, care acționa așa de bine alte dăți, este acum ineficace. Motivul este în faptul că ființele spirituale care erau legate de talisman nu mai sunt hrănite prin gânduri pure și elevate. Când aceste ființe îl părăsesc, talismanul moare. La fel se întâmplă și în cazul pietrelor, obiectelor, care erau la început pline de viață și care sunt după un timp moarte.

Cel care își imaginează că poate continua să se bazeze pe un talisman trăind oricum, se înșeală. În aceste condiții, talismanul nu poate să-l ajute. Nu putem conta pe puterea unui talisman decât dacă muncim fizic și psihic în armonie cu ceea ce reprezintă, cu ceea ce conține ca puteri și virtuți.

Un talisman nu e cu adevărat puternic decât dacă voi îl susțineți constant prin propria voastră viață. Dacă el e impregnat de puritate, pentru a continua să fie eficace, trebuie să trăiți o viață pură; dacă e impregnat de lumină, trebuie să întrețineți lumina, dacă e impregnat de forță, trebuie să vă exersați pentru ca forța să fie alimentată etc. Dacă nu, ceea ce se face pe de o parte, voi demolați pe de alta. Ca în poveștile acelea, unde spirite rele distrugeau în timpul nopții munca pe care tânărul prinț sau frumosul cavaler o făcea în timpul zilei. Nu trebuie să uitați că, în toate cazurile, singurul mijloc de a obține rezultate este de a ameliora calitatea propriei vieți.

În viața spirituală, niciun mijloc exterior nu poate acționa într-un fel durabil dacă omul nu trăiește o existență pură și cu bun simț. Numai că, deoarece nu se explică aceste adevăruri oamenilor, ei își fac iluzii. Ei poartă cruci crezând că dacă Iisus i-a salvat vărsându-și sângele pe cruce simbolul acestei cruci îi va salva. Din păcate, nu. Vedem tot timpul oameni purtând cruci, dar care se complac în condiții deplorabile. Pentru că ele trebuie purtate în interior, sub o altă formă: ca și calități și virtuți. Numai cu această condiție crucea e eficace, benefică, magică. Dacă purtați o cruce în exterior, fie că e din aur, din fildeș sau din orice alt material, ea nu va putea face nimic ca să vă ajute. Dar dacă în această cruce puneți credința și dragostea voastră, dacă prin intermediul ei vă legați de Cristos, pentru a transforma viața voastră, în acel moment da, ea poate deveni o putere extraordinară.

Această lege se aplică de asemenea pentru locurile sacre. Există pe pământ locuri care au devenit adevărate talismane pentru că sfinți sau Inițiați care au trăit și muncit acolo au lăsat amprente pure și luminoase. Grație acestor amprente, se pot produce miracole: anumite persoane pot fi vindecate, alții au revelații care le transformă întreaga viață. Dar, pentru a-și conserva puterile magice, aceste locuri trebuie să fie păzite cu vigilență, la adăpost de tot ce ar putea tulbura atmosfera. Pentru că, oricare ar fi sfințenia unui loc și oricâte amprentele pure și luminoase s-ar fi depus peste tot, pe pereți, pe obiecte, totul va dispărea dacă acel loc va fi expus venirii și plecării oamenilor care, din cauza gândurilor și sentimentelor lor, transportă cu ei entități tenebroase. De aceea trebuie vigilență: dacă, prin gândurile și sentimentele lor, oamenii nu sunt capabili să respecte locuri care au fost sfințite prin trecerea unei ființe luminoase, locuitorii invizibili care sunt acolo pentru a-i ajuta pleacă în altă parte, în alte locuri mai propice manifestării lor. (Va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 2 =