Răsfoind presa de altădată (40): Unii mințeau, alții munceau

La horă-n sat (1967)

Comuniștii români considerau țara în care se nutreau și se adăpau ca fiind „ultimul imperiu din Europa”, neavând ochi pentru a vedea ce era URSS în realitate: un conglomerat de popoare supuse unui singur satrap: Stalin! Cât despre „gîndirea înaintată” pe care o promova cotidianul ieșean, stimații cititori ai acestei rubrici au putut constata, fără prea multă bătaie de cap, că se învârtea într-un singur sens: spre partidul unic.

Pe 11 mai 1967, ziarul „Flacăra Iașului” împlinea 20 de ani de la apariție, prilej cu care lucrătorii săi cu condeiul au fost răsfățați în fel și chip. Prima instituție care le-a transmis salutul tovărășesc a fost, firește, Comitetul regional de partid, că doar organ de-al lui era, iar banii de salarii din cotizațiile membrilor PCR veneau.

Dar ia să vedem ce minciuni minunat de gogonate și fățoase au fost scrise în mesajul de felicitare: „Sub conducerea și îndrumarea Comitetului regional de partid, ziarul «Flacăra Iașului», învățînd din glorioasele tradiții ale presei comuniste din România (…)”. „Glorioasele tradiții” mă obligă să caut pe ici-pe colo despre ce presă comunistă fusese vorba deoarece, în afară de cvasi-reacționarul cotidian „Scînteia”, care în perioada interbelică numai ziar nu se putea numi și care, pe lângă faptul că promovase un anti-românism crâncen, mai era și vândut imperialiștilor ruși de vreme ce „milita” pentru „retrocedarea Basarabiei stăpânului său firesc, marea Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice”, altele nu au mai fost decât, poate, unele publicații de stânga legale, dar confiscate de istoriografia comunistă după preluarea puterii absolute. Comuniștii români considerau țara în care se nutreau și se adăpau ca fiind „ultimul imperiu din Europa”, neavând ochi pentru a vedea ce era URSS în realitate: un conglomerat de popoare supuse unui singur satrap: Stalin!

Cât despre „gîndirea înaintată” pe care o promova cotidianul ieșean, stimații cititori ai acestei rubrici au putut constata, fără prea multă bătaie de cap, că se învârtea într-un singur sens: spre partidul unic. Nu voi mai da citire și celorlalte fleacuri.

Tot agricultura era „fruncea”

Ei, dar cum agricultura era singura ramură care ne hrănea (și ne hrănește) literalmente, iată ce se mai întâmplase prin regiune. Un anonim scrisese că „La indicația specialiștilor din cooperativa agricolă de producție Ivești, raionul Bîrlad, țăranii cooperatori au trecut de cîteva zile la executarea primei prașile la sfecla de zahăr”. Oricine știe că această primă prașilă se execută aproape „în orb” și că un neexperimentat ar fi putut tăia plăntuța de sfeclă, lăsând o buruiană oarecare, așa că putea fi considerată cea mai grea lucrare din tot ciclul agricol.

Harnicii țărani muncitori asociați de la Ivești terminaseră prașila „pe 110 hectare din cele 140 planificate”. Cele mai bune rezultate le obținuseră brigăzile de câmp conduse de „Ioan Gh. Crăciun, Ioan Cășuneanu și Gheorghe Teacă” dintre cooperatori evidențiindu-se „Dumitru Pancu, Toader Bojan, Ioan Drăghici, Neculai Dorin, Toader Răzmeriță și Neculai Stanciu”.

În sfârșit, se anunțase (dacă nu urma să se revină asupra știrii!) că Trustul GAS Bârlad „a terminat însămînțatul porumbului pe toate cele 17.500 de hectare”. și raionul Negrești, care mai deunăzi fusese codașul, dăduse șfară-n țară că „Se însămînțează ultimele suprafețe” pe cele 17.780 de hectare planificate. Fruntașe fuseseră CAP-urile din Băcești, Draxeni și Negrești.

Zâmbete de mai (1967)

Problemele primau

La rubrica „Problemele sfaturilor populare” ziaristul Radu Costin scrisese despre comuna Ivănești, raionul Vaslui, după ce dăduse o fugă până acolo. Printre cetățeni îl zărise pe „secretarul Sfatului popular, tov. Petru Pandeleanu”, care justificase lipsa de curățenie în șanțurile laterale ale drumurilor prin sintagma „Vremea nefavorabilă, bat-o vina!”.

Costin nu insistase prea mult deoarece se pare că în acea perioadă plouase destul de tare, dar a început să-și noteze în carnet cele spuse de secretar, și anume că „În centrul Ivăneștilor, la Ursoaia și în celelalte sate componente, s-au amenajat 2.500 m.p. de spații verzi și s-au transportat pe drumuri 900 m.c. de nisip și pietriș”. În fruntea tuturor fuseseră deputații „Neculai N. Bălan, Ion Butnăriuc, Gheorghe E. Filimon și alții”.

Cu toți pomii plantați și balastul cărat la „prestație”, ziaristul rămăsese cu o idee fixă: „Vremea nefavorabilă a acoperit, uneori, comoditatea”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

10 − two =