Omraam Mikhael Aivanhov: Cartea magiei divine (VII): Natura

Când mergeți în natură, trebuie să fiți conștienți de prezența tuturor spiritelor care o populează și care existau înaintea apariției noastre pe pământ. E bine să vă legați de ele, să le vorbiți, să vă minunați în fața frumuseții muncii pe care o îndeplinesc pe pământ și sub pământ, în apă, în aer etc. Atunci, ele vor fi fericite, se vor împrieteni cu voi, vă vor surâde și vă vor da cadouri: vitalitate, bucurie, inspirație poetică și clarviziune.

Dar nu trebuie să vă opriți aici. Pe toate aceste miliarde de spirite care populează natura trebuie să le faceți să participe la o muncă divină. Când vă plimbați prin pădure sau la munte, adresați-vă tuturor acestor creaturi invizibile care contribuie prin activitatea lor la viața pietrelor, plantelor, animalelor; cereți-le să-și ofere ajutorul tuturor celor care lucrează pentru dragoste, lumină, pace, pentru realizarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ.

Atunci când mergeți pe malul mării sau pe malul unui fluviu, adresați-vă spiritelor care le locuiesc: „Ce faceți voi pentru binele umanității? Încercați să-i influențați pe toți acei care vin să se scalde și pe cei ce călătoresc pe ape, inspirați-le dorința de schimbare. Desigur, sunt încăpățânați, dar voi aveți puteri și, dacă insistați, ei vor sfârși prin a vă asculta. Mergeți la treabă!”. Astfel, într-o zi, miliarde de spirite se vor pune în mișcare pe întreg pământul și vor lucra asupra inimilor și creierelor umane.

De ce să fim zgârciți și nu ne gândim niciodată să spunem două cuvinte pentru binele umanității? Pentru noi înșine, câte nu suntem capabili să facem… Punem în mișcare cerul și pământul, dar pentru alții! Ei bine, e timpul de a schimba această mentalitate. De acum înainte, oriunde veți merge în natură, gândiți-vă să vă adresați tuturor ființelor care locuiesc în grote, arbori, pârâuri, lacuri, chiar și în frunze și cereți-le să vină să participe la realizarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Cerul va vedea în voi un constructor al noii vieți, un izvor, un fiu al Domnului. Cerul, pământul, oceanele, toate elementele au jurat în fața Eternului să-i ajute pe cei care lucrează să devină făcători de pace, armonie, frumusețe.

Florile, parfumurile…

A oferi flori e o tradiție aproape universal răspândită. Oferim flori pentru a ne manifesta admirația, respectul, dragostea. Femeile, mai ales, sunt sensibile la flori; dacă vreți să câștigați prietenia unei femei, oferiți-i flori. Evident, poate acest lucru nu va fi suficient. Există anumite femei cărora puteți să le oferiți toate florile pe care le găsiți la piață fără să puteți să le câștigați prietenia; există alte flori de oferit, flori invizibile, și pe ele trebuie să știți să le oferiți: florile sufletului vostru.

Priviți un trandafir. Simțiți imediat ceva atât de poetic, încât starea voastră interioară se va transforma. O senzație, oricât de slabă ar fi, un sentiment, cât de slab ar fi, modifică deja ceva în profunzimea ființei voastre. Floarea pe care o priviți vă vorbește prin culori, formă, parfum, își deschide drum în voi prin intermediul corpurilor subtile pentru a trezi în sufletul vostru forma, parfumul, culoarea căreia îi corespunde. E e la fel, bineînțeles, pentru un obiect respingător. De aceea, trebuie să fiți atenți să nu vă înconjurați decât de prezențe armonioase, frumoase, pure. Influența lor pătrunde în voi și, cum în domeniul spiritual există calități și virtuți care corespund acestei armonii, puțin câte puțin, aceste calități și virtuți se vor manifesta în voi.

Tot ceea ce vă înconjoară exercită o influență asupra voastră, chiar dacă nu sunteți conștienți de acest lucru. E important să deveniți conștienți pentru a face o muncă benefică. Dacă simțiți că un obiect sau o creatură vă influențează favorabil, trebuie să deschideți porii voștri interiori pentru ca aceste influențe să vă penetreze profund. Dacă nu-i deschideți, chiar și cele mai bune lucruri vor rămâne ineficace, ele nu vă vor atinge.

Mergeți pe malul unui pârâu, după un izvor care strălucește, și gândiți-vă că e imaginea adevăratei surse a vieții, care trebuie să strălucească și să curgă pentru voi. Mergeți după soare, contemplați-l, deschideți-vă lui ca să trezească în voi soarele spiritual, căldura sa, lumina sa. Mergeți după flori pentru a le cere secretul parfumului și ascultați-le ca să învățați să extrageți și voi chintesențele cele mai parfumate ale inimii voastre și ale sufletului vostru. Totul vorbește, numai oamenii nu știu să asculte, nu știu să asculte nici soarele, nici arborii, nici stâncile, nici lacurile, nici munții, nici păsările, nici propria lor voce interioară care vorbește fără încetare. Dar dacă trebuie să asculte bârfe sau calomnii, imediat își deschid urechile. Nu înțeleg de ce sunt așa stupizi: sunt atâtea lucruri frumoase de ascultat, de privit, de înțeles, de ce se opresc tot timpul asupra a ceea ce este inutil și meschin?

Priviți acest trandafir: e mic, dar e mare în mine pentru că îmi revelează multe lucruri, de aceea îl iubesc. El e fericit, îmi surâde și eu, la rândul meu, îl privesc cu dragoste pentru că intră în mine și trezește alți trandafiri în inima mea și în sufletul meu. De ce nu încercați și voi? Sfătuiesc chiar și femeile care așteaptă un copil să se gândească în această perioadă să lucreze din când în când cu trandafirii, ca să influențeze favorabil copilul pe care îl poartă.

Spiritele trandafirilor sunt entități ce vin de pe planeta Venus și care au acceptat să se încarneze pe Pământ pentru a ajuta oamenii. Nu cunoaștem încă această misiune a trandafirilor, ne servim de ei pentru a orna apartamentele și grădinile, pentru a atrage un bărbat sau pentru a seduce o femeie. În realitate, trandafirul este aici pentru a ne revela un drum de cea mai mare perfecțiune, drumul adevăratei iubiri, dragostea care nu întemnițează, dragostea care eliberează. Iată rolul și mesajul trandafirului. Dacă el e regele florilor, e pentru că ne învață dragostea adevărată. În ziua în care oamenii vor înțelege sacrificiul pe care el îl face venind printre ei și vor accepta mesajul său, poate vor începe să-­i semene: pe unde vor trece, ei vor înmiresma atmosfera cu un parfum delicios.

În Paradisul terestru, Dumnezeu i-a încredințat Evei îngrijirea vegetației, de aceea, trăind printre flori, Eva a început să degaje ea însăși un parfum de flori. În momentul primului păcat, ea a pierdut această calitate. Înainte de cădere, aceste parfumuri emanau din ea pentru că poseda calități și virtuți care se manifestau întocmai în plan fizic, sub formă de parfumuri. Pentru că un parfum este expresia fizică a unei virtuți, similar, un miros urât este expresia fizică a unui viciu. Dacă femeile sunt acum atât de atrase de parfumuri și simt nevoia de a se parfuma, e pentru că doresc inconștient să regăsească acest dar pe care-l aveau în Paradis, de a degaja natural parfumuri. Dar a se parfuma nu e cea mai bună metodă: dacă ele vor învăța să-și dezvolte anumite calități și virtuți, vor regăsi parfumul, vor regăsi adevărata lor frumusețe.

Dintr-un punct de vedere mai general, problema parfumurilor, mirosurilor pe care ființa umană le degajă e un subiect foarte interesant. Dacă vă veți observa, veți vedea că nu tot timpul corpul vostru are același miros. Când sunteți tulburat sau furios, veți remarca și faptul că mirosurile devin dezagreabile. Iar când trăiți sentimente magnifice, corpul vostru poate produce emanații aproape tot atât de parfumate ca ale florilor.

Îmi amintesc că în timpul unei plimbări în pădure pe care am făcut-o cu prietenii mei în regiunea Lyon, am remarcat o fată de aproximativ optsprezece ani. Aparent, ea nu avea nimic particular, dar când a trecut pe lângă mine, am simțit că degajă un parfum, dar un parfum de o puritate, de o prospețime, de o poezie extraordinară. Am rămas stupefiat, avea, aș putea spune, parfumul unei flori de munte. Eram atât de intrigat, că am întrebat-o dacă s-a parfumat. Ea mi-a răspuns că nu și, după expresia feței sale, era evident că spunea adevărul. Deci corpul ei degaja acest parfum de flori. Nu am mai revăzut-o după acea plimbare, dar n-am uitat niciodată acel parfum. Eu nu cred că își dădea seama de acest dar extraordinar. Există femei care ar da averi pentru a avea natural un astfel de parfum.

Vrăjitorii, vrăjitoarele aveau cunoștințe care le permiteau să fabrice duhori insuportabile pentru a atrage demonii. Iar dacă există obiceiul de a arde parfumuri, esențe în temple, biserici și locuri sacre, e tocmai pentru a alunga spiritele tenebrelor și a atrage spiritele luminii. Se spune în Biblie că parfumul sacrificiilor celor drepți urca până la nările lui Dumnezeu, care se delecta. Da, e adevărat, Dumnezeu respiră suflete, e o realitate, sufletul celor drepți degajă un parfum care atrage prezența entităților luminoase și chiar Sfântul Duh vine să respire parfumul acestor suflete.

Evident, aceste parfumuri spirituale sunt așa de subtile că nu le putem simți în planul fizic. În tinerețea mea, în Bulgaria, când locuiam aproape de Maestrul Peter Deunov și când mă invita să-l vizitez acasă, eram tot timpul impresionat de un parfum ce mă mira, care nu semăna cu niciun altul, un parfum care nu venea nici din flori, nici din fructe, din nimic altceva. Era cu siguranță parfumul sufletului său, al inimii sale. Eram foarte tânăr, nu puteam încă să-mi explic, dar la fiecare vizită simțeam aceeași senzație de puritate, de sfințenie, ca un parfum, și nu l-am mai întâlnit în altă parte pentru că acest parfum nu exista în planul fizic. Probabil că sufletul meu îl percepea în planul astral.

Este deci foarte important de a ajunge prin munca noastră spirituală să ameliorăm calitatea parfumurilor corpului nostru fizic, nu pentru a atrage oamenii, ci pentru a atrage prietenii din lumea invizibilă, pentru că ei iubesc parfumurile unui suflet pur. De ce să nu le oferim această bucurie? Prin arderea esențelor, alungați spiritele tenebroase și atrageți entitățile celeste, e minunat. Dar aceasta nu ajunge, trebuie să știți cum să răspândiți din interior parfumul purității, al sfințeniei.

Facem magie cu toții

Pentru majoritatea oamenilor cuvântul „magie” îngrijorează. Am văzut oameni îngroziți când se pronunța acest cuvânt în fața lor. Și totuși, toți fac magie, numai că ei cred că în magie e obligatoriu să faci anumite ceremonii purtând veșminte bizare, bolborosind incantații, pronunțând formule de conjurație, de vrajă și manipulând în mijlocul vaporilor mai mult sau mai puțin rău mirositori tot felul de obiecte heteroclite. Se înșeală.

Magia e toată existența noastră. Toate actele (gesturile, privirile, cuvintele), toate sentimentele și gândurile sunt magice. Tot ceea ce omul e susceptibil să facă în cele trei planuri, fizic, astral, mental, este magie. După natura bună sau rea a ceea ce face, dacă distruge sau construiește, dacă determină armonie sau dezordine, el se manifestă ca un mag alb sau negru. Numai ignoranța oamenilor îi împiedică să știe unde se află și ce fabrică.

Desigur, pentru majoritatea oamenilor se poate spune că actele lor nu sunt nici perfect albe, nici perfect negre, ei nu sunt cu adevărat puternici într-o formă de magie sau în alta. Dar faptul că fiecare bărbat sau femeie e un magician e absolut adevărat. Când aveți sentimente rele, gânduri rele, e vorba deja de magie neagră, pentru că murdăriți, dezagregați ceva. După legile universale, tot ceea ce produce un astfel de efect intră în categoria magiei negre și tot ceea ce e armonizează, construiește, înfrumusețează, iluminează intră în categoria magiei albe. Deci, în loc de a țipa când aud vorbind de magia neagră, oamenii ar face mai bine să conștientizeze importanța a tot ceea ce fac. Da, pentru că vedem destui care n-au deschis niciodată o carte de magie neagră, care nici măcar nu cred că magia neagră e posibilă, dar care, prin comportamentul lor, sunt în realitate adevărați magicieni negri. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four × 5 =