Răsfoind presa de altădată (41): Planul a fost depășit… la circ

Acrobați de circ

Muritorii anului 1967 au putut afla despre un adevărat regal cu maimuțe, tigri, lei și oameni ce urma a se produce numai în orașele Iași și Bârlad. Titlul informării utilitare era „Spectacole de circ”, iar amatorul uluit putea să constate încă o dovadă a deschiderii țării noastre spre Occident datorită artiștilor ce urmau să-și prezinte numerele.

Vechea sintagmă „panem et circensis” (folosită încă din Antichitate) și însemnând „să dăm poporului pâine și circ” ca să mai uite de belelele cotidiene provocate de cei aflați la Putere a avut o largă aplicabilitate în fostul regim comunist de la noi, cu evidentă prelungire chiar și în zilele noastre. Destul de des, chiar venea circul prin orașele noastre, mai mult sau mai puțin prăfuite, ca să nu mai punem la socoteală distracția anuală reprezentată de tradiționalele iarmaroace sau bâlciuri.

La rubrica „Agenda” a ziarului „Flacăra Iașului”, unde cititorul nu era mereu agasat sau agresat de veșnicele „pastile” amare ale politichiei, muritorii anului 1967 au putut afla despre un adevărat regal cu maimuțe, tigri, lei și oameni ce urma a se produce numai în orașele Iași și Bârlad. Titlul informării utilitare era „Spectacole de circ”, iar amatorul uluit putea să constate încă o dovadă a deschiderii țării noastre spre Occident datorită artiștilor ce urmau să-și prezinte numerele. Oamenii timpurilor acelea, învățați să urască lumea capitalului din vestul „cortinei de fier”, aveau să se înghesuie pentru procurarea biletelor grație artiștilor acestei nobile arte ce se deplasaseră în RSR din Republica Federală a Germaniei, Austria, Danemarca și Italia. După cum se vede, sovietici, bulgari, est-germani sau unguri, yok.

Iată câteva dintre frumoasele și atractivele numere la care avuseseră și notabilă participare circarii noștri, celebri încă de atunci: „(…) dresuri de cimpanzei pe scutere, dresură de urși polari, cai și ponei, numere de iluzionism, acrobații sub cupolă, momente vesele ale unor cunoscuți comici italieni”.

Bâlci de altădată

Veșnice depășiri de plan

Revenirea la oile noastre însemna pe atunci revenirea obsesivă la uluitoarele succese în producțiune, ca să nu se uite că România era o vrednică țară a minciunii și făloșeniei comuniste, unde un singur partid și un singur om (ceva mai târzior) gândeau și acționau pentru tot poporul. Astfel, vechiul colaborator al „Flăcării Iașului”, tehnicianul „rulmentist” Eduard Solomon, trimisese redacției centrale “fenomenala” știre a „extraordinarei” depășiri de plan înregistrate la Fabrica de confecții din Bârlad: „(…) Pînă la sfîrșitul lunii aprilie, Fabrica de confecții din localitate a realizat 68.000 bucăți confecții peste prevederi (…)”.

Cum de se ajunsese la un asemenea având proletar? „Aceste succese se sprijină pe o creștere importantă a productivității muncii, care a depășit prevederile cu 11 la sută”. Așadar, cu aceleași utilaje și cu aceiași oameni ai muncii, productivitatea era mereu depășită, dar foarte probabil doar în mințile obosite de atâtea baliverne ale tovilor activiști de partid, cei care erau însărcinați să facă publice minciunelele, ca solidă politică de stat.

Porcii  altora și gostatul propriu, bașca un „miel  alb”

Inginerul Constantin Mardare, „Directorul Trustului GAS Bîrlad”, publicase (foarte sigur, la solicitarea-ordinul celor de deasupra lui ca funcții) un material publicistic intitulat „Specializarea și profilarea unităților agricole de stat – cale sigură a rentabilității”. În textul pe care eu l-am citit și din care taman acum voi extrage câteva rânduri, șeful se plângea de lipsa gândirii pragmatice a unora dintre cei care coordonau centralizarea excesivă a activităților economice naționale, fără să dea vreo șansă celor cu idei bune. Astfel, Mardare scria că „Unitățile Trustului Bîrlad produc anual 35.000-40.000 de tone de porumb”, care, spunea el profund critic, „în loc să fie valorificate economic, prin îngrășarea porcilor în complexe mari, sîntem nevoiți să-l expediem în alte regiuni unde s-au construit complexe de îngrășare a porcilor”. Nutrind speranța că cititorii acestor rânduri au interpretat corect propoziția „sîntem nevoiți”, mă opresc pentru deliberare.

Chiar lângă acest material, am găsit (în numărul cotidianului din 15 mai 1967) și un anunț ce va fi provocat papilele gustative ale amatorilor de vinișor bun și frigărui la grătar. Corespondentul ziarului spusese că „La parterul Magazinului de Stat, s-a deschis, zilele trecute, restaurantul «Mielul alb»”, completând informația astfel: „Noua unitate comercială îmbină modernul cu tradiția. La utilajele de bucătărie, dintre cele mai moderne, se gătesc mîncăruri tradiționale moldovenești. Ospătarii sînt îmbrăcați în costumele naționale iar mesele și scaunele sînt lucrate din stejar masiv, sculptat cu motive naționale. Iluminatul, deși electric, imită lampa cu petrol. Toate acestea oferă consumatorului un autentic cadru rustic”.

Oameni buni de-ai locului: mai știți ce s-a întâmplat cu această minunăție sau a avut aceeași soartă ca Grădina-restaurant „Miorița”?!?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twelve − nine =