Răsfoind presa de altădată (42): Până și Zăpodeniul avea pe atunci cinema!

Stampă reprezentând sacrificiul suprem al căpitanului Nicolae Valter Mărăcineanu (în „Flacăra Iașului” din 9 mai 1967)

Un anume D. Măriuța dezvăluise presei libere (cre’că!!!) obținerea de către deservenții „Unității cinematografice din Zăpodeni, raionul Vaslui” a locului II pe țară pentru mediul rural. Cât despre planul pe 1966, realizat în neverosimila proporție de 180 la sută, ce să mai spun, cred că le-a crăpat obrazul de pizmă și grea neputință „șpionilor” occidentali care conspectaseră știrea apărută în cotidianul „Flacăra Iașului” din ziua de 16 mai 1967.

După ani și ani de zile, nepermis de mulți, de interzicere aproape totală a aniversărilor prilejuite de Declarația de Independență a Principatelor Unite Române Valahia și Moldova, sub sceptrul lui Ceaușescu a reintrat în tradiție această mare realizare. E drept că sărbătorirea Independenței se făcea concomitent cu sfârșitul Celui De-al Doilea Război Mondial în Europa. În numărul 6424 din 9 mai 1967, au fost prezentate pe larg cele două evenimente, excesiv politizate, de parcă 9 mai 1877 și 9 mai 1945 fuseseră operele comuniștilor de pe la noi.

Înălțime, îndrăzneală, curaj (1967)

S-au ținut și cuvântări pline de elan, atât cât a putut să fie de bățos și de festiv tov Ion Gheorghe Maurer, „artizanul” urcării pe tronul României a mărunțelului și „nevârstnicului” (avea 49 de ani în anul 1967) cetățean al satului Scornicești, plasa Potcoava, județul Olt. Într-adevăr, fostul aspirant la funcția de ucenic cizmar, întreruptă doar de un „stagiu” accidental prin pușcăriile rezervate borfașilor de rând și șplingarilor calificați, era mult mai tânăr față de javrele bătrâne și obosite din Comitetul Central, care-și făceau apariția, târâindu-și cu greu pârțurile, doar pe la unele ceremonii, ca să vază poporul că n-au dat ortul popii, încă.

La București, adunarea festivă a avut loc în incinta Sălii Palatului, construită între anii 1959-1960, la inițiativa tartorului Gheorghe Gheorghiu Dej. Au participat noile elite „patruclasiste” (dar cu doctorate în buzunare!), de teapa următorilor tovi (apelativ folosit între ei ca un fel de alint): Nicolae Ceaușescu, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraș, Alexandru Drăghici, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeț. De asemenea, au fost aduse câteva epave cominterniste sau militare care au știut să întoarcă barca la momentul potrivit, după care au avut parte de trai, neneacă, pe banii babaichii, parafrază a banilor poporului român, făcuți cu sudoare și sânge pentru o clasă conducătoare profund nocivă. La butoanele microfoanelor a fost de jurnă Maurer, iar printre musafiri se aflase și adjunctul ministrului de externe al Rusiei sovietice, Leonid Feodorovici Iliciov. Nu se ratase nici organizarea unei expoziții de pictură și sculptură, numită „Războiul pentru Independență – 1877”.

Diverse

Harnicii corespondenți bârlădeni nu mai pridideau cu trimiterea știrilor mișto la sediul ziarului din Iași. Una dintre ele se referise la „Productivitatea sporită” înregistrată de „Colectivul oamenilor muncii de la Întreprinderea de industrie locală Bîrlad”. Acilea, vrednicii de laudă șefi luaseră „un ansamblu de măsuri organizatorice și tehnice” care conduseseră, firesc, „la creșterea substanțială a productivității muncii”. Se spunea că se produseseră peste plan „piese auto, doze electrice, mobilă, cahle de teracotă și altele”.

Un anume D. Măriuța dezvăluise presei libere (cre’că!!!) obținerea de către deservenții „Unității cinematografice din Zăpodeni, raionul Vaslui” a locului II pe țară pentru mediul rural. La un asemenea succes trebuiau să fie evidențiați și unii tovi, dar și o toavă: „Operatorul Constantin Chiratcu, directoarea Căminului cultural, Ana Balica, directorul școlii, Zaharia Bîrlădeanu, și alții”, care – se putea nunta fără sluta? – fuseseră dirijați la partiturile heirupiste de „Comitetul executiv al Sfatului popular comunal”, adică de către trântorii cu stea roșie în frunte.

Corespondentul nu-i uitase pe organizatorii cercului de „Prieteni ai filmului”, datorită cărora, zice-se, își scuturaseră cetățenii comunei buzunarele ceapiste cam goale ca să umple sala de proiecție și încasările Întreprinderii cinematografice raionale – „Prof. Zaharia Afrăsinei, tinerii Constantin Lefter, Aurel Pinticică, Aurel Bărgan” și alții, că din ăștia erau atât de mulți, încât nu mai încăpuseră în cele două coloane ale știrii. Cât despre planul pe 1966, realizat în neverosimila proporție de 180 la sută, ce să mai spun, cred că le-a crăpat obrazul de pizmă și grea neputință „șpionilor” occidentali care conspectaseră știrea apărută în cotidianul „Flacăra Iașului” din ziua de 16 mai 1967.

Puțin sport

Pe pagina a treia, cea a îndrăgitei rubrici sportive, Eliade Solomon publicase un scurt rezumat al meciului de rugby dintre „Rulmentul” Bârlad și „Politehnica” Iași, din cadrul Diviziei „A”, încheiat cu scorul de 9-3. Autorii celor nouă „boabe” ale metalurgiștilor fuseseră Manea, Căldăraru și Bogos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

1 × 2 =