Omraam Mikhael Aivanhov: Cartea magiei divine (X): Mâna

Mâinile noastre sunt ca niște antene care au posibilitatea de a atrage și de a recepționa curenți de energie din oceanul cosmic în care suntem scufundați. Dacă nu captăm decât foarte slab acești curenți, e întrucât conștiința noastră e în altă parte sau e adormită. Magii știu să se folosească de mâinile lor pentru a primi forțe sau de a le proiecta, pentru a le reține sau a le orienta, pentru a le amplifica sau a le diminua. Se spune în Vechiul Testament că, atunci când Moise ridica mâna în timpul bătăliilor, poporul său obținea victoria. Pentru că Moise cunoștea puterile mâinii, el proiecta forțe și atrăgea entități care veneau să-i ajute pe războinici; când bătălia se prelungea și el începea să obosească, veneau alți bărbați să-i susțină brațul.

Dacă putem utiliza puterea mâinii pentru ostilități, de ce să nu o utilizăm pentru a crea dragoste și armonie? Când unii sunt pe cale de a se masacra, ridicați mâna și ei vor arunca armele pentru a se îmbrățișa. Ei nu vor mai vrea să se bată pentru că vor recepționa undele benefice pe care le trimiteți. Doar cel ce știe cum să țină mâna pentru a primi forțe și a le proiecta asupra lui însuși și asupra altora pentru a echilibra, a curăța, a hrăni, a anima devine fiu al lui Dumnezeu.

Importanța mâinii apare în particular în viața cotidiană pentru că servește ca mijloc de comunicare între ființe. Când oamenii se întâlnesc sau se despart, ce fac? Ei ridică brațul pentru a saluta sau își strâng mâna. De aceea, trebuie să fiți vigilenți asupra a ceea ce dați cu mâna. Dacă o faceți pentru a saluta, e pentru a face bine, e pentru a da ceva. Cel ce nu știe să dea nimic arată cât de sărac și mizerabil este.

Evident, pentru mulți, o strângere de mână sau un salut al mâinii nu sunt decât semne convenționale, și în acest caz ar fi mai bine să se abțină. Dacă salutăm distant, rămânând închiși, e inutil. Pentru cel care are conștiința trează, e un gest formidabil de semnificativ și operant, prin care poate încuraja, consola, umple de viață creaturile, prin care le poate da multă dragoste. Un salut trebuie să fie o adevărată comuniune, să fie puternic, armonios, viu.

Mâna nu e numai un mijloc de a intra în relație cu ființe umane, e de asemenea un mijloc de a intra în relație cu natura. Când un adevărat mag deschide ușa dimineața, el salută toată natura, arborii, cerul, soarele. El ridică mâna și spune bună ziua întregii creații. Poate vă întrebați la ce servește acest lucru. Ei bine, pentru a se lega de îndată la sursa vieții. Da, pentru că natura vă răspunde. Când mă apropii de un lac, de un munte, de o pădure, le salut și le vorbesc. De câte ori, dimineața, ies în grădina mea, salut toată natura și îngerii celor patru elemente, îngerul aerului, al pământului, al apei și al focului și chiar gnomii, ondinele, syfele, salamandrele. Atunci îi văd, cântă, dansează, sunt mulțumiți. Și arborilor, pietrelor, vântului le spun, de asemenea, „Salut! Salut!”.

Încercați să faceți și voi la fel și veți simți interiorul că se echilibrează, se armonizează și multe obscurități și lucruri neînțelese vă părăsesc pentru că v-ați decis să salutați natura vie și creaturile care o locuiesc. În ziua în care veți ști să întrețineți aceste legături vii cu întreaga natură, veți simți adevărata viață intrând în voi.

Mâna e un instrument magic. Tot ceea ce fac oamenii în prezent cu ea e nimic în comparație cu ceea ce ar putea face. Prin mâini, omul ajunge la tot ce posedă și tot viitorul său este încă în mâinile lui. Mâna e o ființă vie, are creierul său, sistemul său nervos, stomacul său. Da, la fel cum universul se reflectă în diferitele organe ale corpului nostru, organele corpului nostru se reflectă în mână. Față de corpul nostru, mâna are aceleași relații pe care la are corpul nostru față de univers.

Privirea

Ochii ne permit să percepem lumina, culorile și formele, așa cum urechile ne permit să percepem sunetele. Urechile sunt organe pasive, receptive. Spre deosebire de urechi, ochii pot deveni emisivi, activi, pentru că prin privirea sa omul vorbește, sugerează, influențează, comandă. Astfel, putem plasa privirea în categoria gesturilor, așa că trebuie stăpânită, educată pentru a nu produce decât efecte benefice.

Prima regulă este de a nu privi oamenii fix pentru a ne impune lor, nu avem acest drept. Dar nu e bine nici să-i privim pasiv, cu ochi neexpresivi, pentru că se vor simți demagnetizați, vampirizați. Da, vampirismul există sub tot felul de forme: gesturi, cuvinte, priviri. Anumite persoane sunt atât de dezvoltate în vampirism, conștient sau inconștient, încât prin privirea lor aspiră întreaga voastră vitalitate. Am constatat-o adesea. Există oameni a căror privire nu-mi place să o întâlnesc pentru că paralizează energiile, simt o senzație de toropire ce mă năpădește și nu pot face nimic pentru ei. Alții, care au o privire vie, îmi dau ceva privindu-mă, și eu pot atunci să le dau mai mult. Trebuie să vă gândiți să observați și să supravegheați expresia ochilor, întrebându-vă: „Oare dau sau primesc?”. E bine să dai și nu e deloc rău a primi în schimb, pentru că e important să facem schimburi. Avem dorința de a fura celui care nu încetează să tot ia pentru că e ca un hoț, în timp ce suntem atrași de cel care știe să dea, să strălucească, pentru că practică o înaltă magie.

Trebuie să-i priviți pe ceilalți cu dragoste, dar fără insistentă, într-un fel în care să-i lăsați liberi. Nu încercați să-i obligați să răspundă la privirile voastre și să se manifeste conform dorințelor voastre. Cel care primește o astfel de proiecție a voinței voastre se simte deranjat, violentat și nimic nu-l mai poate face să se deschidă către voi, rămâne insensibil la toate manevrele voastre. Secretul pentru a-i câștiga pe ceilalți este dragostea dezinteresată, care nu încearcă niciodată să pună mâna pe sufletul sau inima lor prin violență.

Astrologii vă vor spune că oamenii au o anumită privire după planeta care domină în tema lor. Dacă este Luna, au o privire vagă și visătoare, arătând că sunt cu capul în nori. Dacă e Mercur, ochii lor cercetează peste tot și descoperă câteodată ceea ce se găsește… în buzunarele voastre. Venusienii vă trimit o privire languroasă și vă aruncă ocheade pentru a vă atrage. Marțienii vă fixează cu un aer sfidător, ca și cum v-ar spune: „Atenție, sunt gata să lupt cu dumneavoastră!”. Jupiterienii vă înconjoară cu priviri protectoare care semnifică: „Bazați-vă pe mine, pot să vă ajut, cunosc persoane importante, le voi vorbi de dumneavoastră”. Privirea saturnienilor e plină de bănuieli, vă examinează cu neîncredere pentru că ei cred că aveți de gând să le faceți un rău. Soarele vă privește deschis, cu o mare limpezime.

Cum trebuie să ne privim? În tot cazul, nu în maniera lui Saturn, care aruncă priviri bănuitoare. Veți obiecta că, dacă nu ne îndoim un pic, vom fi înșelați și jecmăniți. E adevărat, dar dacă veți rămâne de acum înainte neîncrezător, veți crea aceeași stare de spirit în alții și traiul nu vă va fi mai ușor.

În majoritatea cazurilor, când oamenii se întâlnesc unii cu alții pe stradă sau în altă parte, ei se privesc cu indiferență, ca niște străini sau chiar ca niște inamici. Dacă nu au niciun interes să atragă atenția cuiva, ei nu se gândesc să-și arunce priviri de bunătate, de lumină, care ar putea ajuta. Cu toate acestea, când cineva e scufundat în îndoială, durere, disperare, aveți, prin intermediul privirii voastre, posibilitatea de a-i da curaj. Peste tot, pe străzi, în trenuri, autobuze, metrou, întâlniți mulți oameni pe care puteți să-i ajutați cu priviri bune și cu gânduri pozitive pentru a-i susține. Pe moment, nu-și vor da seama de ce faceți pentru ei, dar sufletul lor și entitățile spirituale care locuiesc în ei vor ști să primească ceea ce le trimiteți și, astfel, starea lor se va îmbunătăți.

Câteodată, vă simțiți subit fericit, dilatat, fără a ști pentru ce. Totuși, e foarte simplu. Nu vi s-a întâmplat niciodată, mergând pe stradă, să întâlniți pe cineva pe care l-ați plăcut și căruia i-ați trimis în trecere un gând, un sentiment de iubire sincer? Această persoană nici măcar nu v-a văzut, dar ea a primit ce i-ați trimis și fără îndoială s-a simțit îmbogățită. Ei bine, atunci când sunteți subit fericit, e pentru că un locuitor al lumii invizibile, trecând pe lângă voi, v-a privit și v-a lansat o rază de iubire care a atins inima voastră.

Da, în lumea invizibilă există ființe care vă îndrăgesc și, când vă întâlnesc, vă aruncă o privire bună. Dar se poate să întâlniți un inamic, și în acel moment vă veți simți brusc rănit, lovit. Peste tot pe pământ, mulțimi de oameni se întâlnesc, se amestecă și fac schimburi între ei. Este la fel și în lumea invizibilă: aici, de asemenea, ne mișcăm în mijlocul unei mulțimi de ființe; unele ne trimit unde benefice, altele curenți nocivi și astfel se explică multe din stările noastre. Puterea privirii e imensă și se întâmplă ca unele persoane să se îmbolnăvească pentru că, fie în lumea vizibilă, fie în lumea invizibilă, ființe care nu le iubesc le-au privit cu răutate.

Trebuie să ne purtăm în așa fel încât să nu privim urât, orice ar fi. Pe pământ, oamenii se fulgeră fără încetare cu priviri ostile, mulțumiți că pe pământ legile sunt mai puțin severe decât în împărăția lui Dumnezeu, pentru că dacă un locuitor al împărăției lui Dumnezeu își permite o singură privire ostilă, va fi imediat alungat și va trebui să coboare și să rătăcească în regiunile inferioare. Desigur, noi toți am fost expediați pe pământ pentru că am aruncat măcar o privire rea! Ni s-a închis în nas poarta Paradisului și am căzut într-un loc unde aceste greșeli sunt comise în mod cotidian. De altfel, războiul este una dintre consecințele privirilor pe care oamenii nu încetează să și le arunce unii altora.

Trebuie să ne apropiem de alte ființe uitându-ne la ele cu dragoste spirituală, ca soarele, care, privindu-ne în fiecare zi, ne trimite unde de viață. Soarele e o imagine a lui Dumnezeu, cea mai frumoasă, cea mai sublimă. În fiecare zi trebuie să ne prezentăm în fața lui Dumnezeu pentru a-L contempla și a încerca să atragem o privire a ochilor Lui. O singură privire de-a lui Dumnezeu poate să ne transforme și nu o vom mai uita niciodată. De aceea trebuie să lucrăm mult timp pentru a ne apropia de Dumnezeu, pentru ca El să ne arunce o privire.

Viața spirituală începe prin educarea privirii. Evident, cuvântul privire este aici simbolic. Totul poate fi exprimat prin acest cuvânt: privirea e o proiectare de forțe, de energii benefice sau malefice, tenebroase sau luminoase. Astrologia a înțeles bine importanța privirii. Studiați-o și veți vedea că ea se explică pe de-a-ntregul prin privire: o planetă într-o temă aruncă o proastă privire la o alta și aceasta atrage pentru persoana respectivă anumite condiții dificile din care nu poate ieși decât cu mare suferință; pentru că „privirile” pe care astrele și le aruncă se cristalizează în planul fizic, iar planul fizic opune o mare rezistență, nu putem să le modificăm foarte ușor.

Pentru a neutraliza influențele proaste ale planetelor, trebuie să începem prin a învăța să privim cu bunătate toată creația, de la pietre, plante, la stele. Atunci, Cerul însuși ne va arunca priviri favorabile, neutralizând tot ceea ce am primit de la dușmanii noștri din planurile fizic, astral, mental, pe timpul tuturor încarnărilor.

Privirea e punctul de plecare a multor lucruri în viață. Dragostea, accidentele încep cu o privire. Un bărbat a văzut o femeie, i-a aruncat o anumită privire și ea s-a îndrăgostit de el; înlănțuirea tuturor evenimentelor care vor urma provin din această privire. La fel, cel ce privește urât declanșează dezordini și conflicte.

Studiați această problemă în viața voastră familială, în viața socială și veți vedea că multe lucruri depind de maniera în care ființele se privesc unele pe altele. A privi e o întreagă știință; nu s-a studiat încă suficient influența privirii asupra destinului omului. Nu spuneți că e un detaliu fără importanță. Totul este în privire pentru că e o sinteză a ființei și, în plus, imprimă o pecete peste tot unde se pune. Pentru a vă schimba privirea, trebuie să vă schimbați toată existența, felul vostru a gândi, de a simți, de a acționa, pentru că prin intermediul privirii se manifestă tot caracterul și temperamentul unei ființe, toate calitățile și defectele care se revarsă asupra altor ființe sau lasă o amprentă asupra obiectelor. Privirea e de o foarte mare importanță, de aceea astrologia nu se înșeală definind horoscopul unui om ca o sinteză a privirilor pe care le-au aruncat astrele la nașterea sa. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

4 × two =