Răsfoind presa de altădată (45): Fără partid, nici iarba nu creștea…

Tractoristul Temistocle Popa, de la SMT Stănilești, Huși (1967)

Tot în bârdanul nesățiosului partid al celor ce munceau (cu papagalul din dotare) intraseră și succesele rulmentiștilor bârlădeni care realizaseră „Economii și beneficii peste plan”, adică „336.000 lei economii suplimentare la prețul de cost”, dar și „1.261.000 lei, beneficii peste plan în primele patru luni ale anului.

Materialul retrospectiv de astăzi este cel de-al 45-lea și nu pot decât să mulțumesc cititorilor fideli, atât pe hârtie de ziar, cât și pe internet, care îmi dau motivația de a continua.

Pătruns de înțeleapta politică a partidului muncitoresc român, un cetățean cu o însemnată funcție în această structură de conducere, unică în România acelor ani, scrisese la gazetă o chestie tare de tot: „Fiecărui candidat de partid – o sarcină concretă”. Tovarășul care o spusese răspicat purta numele și prenumele de Nistor Vasile și era „Secretarul comitetului de partid din CAP Fălciu”. Nu știu dacă în sinea lui o fi crezut ce înșirase atât în titlu, cât și în corpul informării, dar cert e faptul că afirmase următoarele: „Organizațiile de bază, îndrumate permanent de comitetul de partid (adică de tovărășia sa – n.n.), au încredințat celor mai buni comuniști, cum ar fi Ion Gheorghiu, Ecaterina Cocea, Panainte Achim, Gheorghe Iftimescu, Gheorghe Colceru și altora, sarcina de a se ocupa de 1-2 candidați de partid în vederea educației lor partinice, a creșterii nivelului politic și ideologic”. Nerăbdătorii ucenici care făceau treișpe-paișpe pe lângă ușa pemereului fuseseră „Elena Săvuca, Nicolae Dorobăț, Donose Savin, Dumitru Horovoancă, Ilie Colceru”, precum și nelipsiții „alții”.

Prima conferință ținută de comuniștii adevărați de mai sus în contul școlerilor care abia învățaseră să silabisească numele valorosului partid, pe-me-re, se numise „Înaltul titlu de membru de partid”. Frumos va fi fost, n-am ce zice!

Spitalul TBC din Vaslui (fost local al Școlii Normale de Băieți)

Festivism și demagogie ieftină

Potrivit știrii semnate de Eliade Solomon, tot în bârdanul nesățiosului partid al celor ce munceau (cu papagalul din dotare) intraseră și succesele rulmentiștilor bârlădeni care realizaseră „Economii și beneficii peste plan”, adică „336.000 lei economii suplimentare la prețul de cost”, dar și „1.261.000 lei, beneficii peste plan în primele patru luni ale anului (1967 – n.n.)”.

Cum distracția acelor timpuri mergea mână-n mână cu tot soiul de depășiri și economii, un redactor informase publicul că „În sala Teatrului de Stat «Victor Ion Popa» din Bîrlad a avut loc un spectacol festiv susținut de formațiile artistice premiate la faza orășenească al concursului cultural-artistic al pionierilor și școlarilor”.

Ce mai „scriau cititorii”?

În numărul de ziar din care spicuiesc astăzi, am găsit și rubricuța pusă la dispoziția maselor, intitulată „Ne scriu cititorii”. Aici, un fost bolnav de plămâni, Constantin Bîicu (țăran cooperator), se gândise să aducă un omagiu celor care îl îngrijiseră la Spitalul TBC din Vaslui, adică “medicilor Fănică Gheorghiu (care este și directorul spitalului) și Arsenie Dumitru”. Normal, nea’ Costache ceapistul nu le uitase nici pe femeile care îi făcuseră injecția de seară, nici pe cele care-i căraseră bazinetul cu pipi: „surorile medicale Maria Andrei, Maria Caragață, Margareta Matanie și mulți alții” sau poate „multe altele” ar fi fost mai corect.

Cum veniturile vrednicilor colhoznici crescuseră, pesemne, la niște cote amețitoare, cooperativele raionale de consum din regiunea Iași începuseră să-și facă serioase griji față de nivelul de trai al acestora, odată ce se trecuse cu frenezie la construirea a numeroase magazine moderne. Știrea am găsit-o în ziarul Flacăra Iașului din 21 mai 1967, unde un anonim anunțase cu un entuziasm dublat de o duioșie recunoscătoare față de inimosul și vrednicul partid că „în cursul trimestrului al doilea al acestui an (1967 – n.n.) vor fi date în folosință noile localuri pentru magazine cu bufet în comunele Băcești, raionul Negrești, Rînceni, raionul Huși, Găgești, raionul Bîrlad”. Totodată, se aflau în fază avansată clădirile din „(…) Rebricea, raionul Negrești și Tătărăni, raionul Huși”.

Tâmplărie socialistă

Redactorul de specialitate al ziarului, ing. T. Economu, luase la purecat toate întreprinderile de industrie locală din regiunea Iași ca să vadă „live” „Cum se execută lucrările de tîmplărie”. La întreprinderea de profil din Vaslui a constatat mofluz că „nu se face nici măcar o stivuire și depozitare corespunzătoare”, amintind și de „Unele ateliere care, deși dispun de materii prime corespunzătoare, nu dau atenție suficientă sortării ei”, în culpă fiind găsite atât cele din Vaslui, cât și suratele din Huși.

Rasol dăduse Vasluiul și cu „ușile pentru serele didactice ale Universității Al.I. Cuza din Iași”, dar și Hușul, cu „ușile dublu placate pentru blocurile din Bîrlad”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fifteen − 8 =