Omraam Mikhael Aivanhov: Cartea magiei divine (XI): Privirea lui Dumnezeu

Când sunteți furios pe cineva, aveți tendința de a-i arunca priviri rele. Aveți grijă, nu trebuie niciodată să aruncați priviri ostile; în astfel de momente, închideți mai bine ochii și transformați forța ce acționează în voi. Dacă aruncați priviri rele, veți proiecta o forță care va începe să acționeze fără voia voastră și care se va întoarce într-o zi împotriva voastră.

Încercați de asemenea să nu țineți prea mult ochii plecați pentru că vă legați astfel de puterile subterane. Ridicați-vă privirea din când în când spre cer, pentru a vă detașa. Desigur, nu e bine să priviți prea mult nici în sus. Și dacă vorbiți cu cineva privindu-l, nu vă îndreptați brusc privirea spre sol; nu e bine. Când vreți să știți ce e pe cale să facă cineva care e în apropierea voastră, întoarceți fără grabă capul spre el; nu vă mulțumiți să-i aruncați o privire ca de verificare, e un obicei rău care dovedește că vă lipsește sinceritatea, franchețea. În timpul unei conversații, nu trebuie să ascundeți ochii pentru că acest gest pune o barieră între lumea exterioară și privirea interioară.

Va veni o zi când oamenii se vor privi așa cum îi privește Dumnezeu. Nu vor mai avea gânduri rele unii față de alții și fiecare va exprima liber dragostea și surâsul prin intermediul ochilor. Privirea este limbajul lui Dumnezeu. Dumnezeu și îngerii vorbesc prin intermediul privirii. În Cer, nimeni nu are timp să se oprească pentru a vă vorbi: îngerii parcurg spațiul cu o mare viteză, superioară celei a luminii, iar în trecere vă aruncă o privire de care vă veți aduce aminte o eternitate și care vă va vindeca, vă va ilumina, vă va salva. Nimic de pe lume nu se poate compara cu așa o privire. E adevăratul limbaj al Cerului.

În viitor, oamenii nu-și vor vorbi decât prin ochi pentru că gura nu e capabilă să exprime toate sentimentele subtile. Imaginați-vă că, trecând pe stradă, întâlniți anumite persoane care vă aruncă fiecare o privire pură, sinceră, luminoasă. Veți avea impresia că intrați în împărăția lui Dumnezeu. Dacă sunteți deznădăjduit, veți fi imediat vindecat, reactivat de aceste priviri pline de încredere. Experiența deja v-a învățat care este puterea privirii. E păcat că ați făcut numai experiențe cu priviri care v-au tulburat sau v-au rănit. Să ne oprim acum câteva minute și fiecare dintre voi să încerce să trimită tuturor ființelor de pe pământ priviri de lumină și de dragoste…

Cel care nu e stăpânul privirii sale nu poate fi acceptat într-o școală inițiatică. Dacă declanșați zilnic inconștient forțe negative, cum sperați să primiți cele mai mari revelații din Cer? Adevărații discipoli ai științei divine știu să trimită privirea și salutul lor ființelor luminoase ale lumii invizibile. Ei știu să-și trimită în fiecare zi salutul lor acestor ființe și să-l primească pe al lor în schimb; ei se simt astfel din ce în ce mai întăriți și iluminați.

Puterea magică a încrederii

Bănuielile, neîncrederea, îndoiala sunt forțe distructive. Eu nu spun că nu trebuie să fiți niciodată neîncrezători sau să aveți îndoieli, nu, orbirea nu e un sfat. Dar vreau să vă atrag atenția asupra forțelor negative pe care ființa umană le declanșează și le proiectează, întreținând în ea neîncrederea și bănuiala.

Când bănuiți pe cineva, fără a vă da seama, îl împingeți să facă ceea ce bănuiți. Un soț, de exemplu, o bănuiește pe soția sa că a fost în brațele unuia sau altuia și o acuză că a fost infidelă. În realitate, nu e adevărat, ea protestează, se justifică, dar degeaba, soțul e de o gelozie maladivă și o interoghează fără încetare asupra celui mai mic gest, îi face scene. Ce se petrece după un timp? Această femeie, care a vrut să rămână fidelă soțului, ajunge să-l înșele și ea e prima care se miră, nu înțelege cum a ajuns să fie antrenată să comită un adulter. E foarte simplu, soțul ei a împins-o; da, prin acuzațiile sale, a creat condiții favorabile, a sugestionat-o în planul astral și, săraca, a sfârșit prin a comite acest lucru. Cu toate acestea, ea era cinstită, voia să reziste. Vedeți cum acești nefericiți soți provoacă chiar căderea propriilor lor soții! E la fel pentru un bărbat care, forțat să asculte reproșurile soției lui că o înșeală, sfârșește prin a o face. Câte tragedii și drame au ca origine îndoiala, bănuielile și lipsa de încredere…

Deci, femeile, bărbații sunt creatorii inconștienți ai binelui și răului. De ce e atât de greu să înțeleagă această lege psihologică și magică? Și asta nu e totul. Cum v-am spus de mai multe ori, trebuie să ținem cont de faptul că ființa umană posedă două naturi: una superioară și una inferioară. Efectele pe care le produceți asupra unei ființe depind de forțele pe care le treziți în una sau alta dintre aceste două naturi. Atunci când nu încetați să emiteți bănuieli asupra cuiva, vă legați de natura sa inferioară și nu numai că o întăriți, dar primiți de la ea curenți, astfel că într-o zi veți avea aceleași defecte și slăbiciuni ca acela asupra căruia ați fost pornit. Dacă vă ocupați continuu de defectele altora, deschideți în voi înșivă o poartă pentru a le lăsa să intre și, prin această manieră de a acționa, vă întârziați propria evoluție.

Când nu aveți în cap decât viciile și crimele oamenilor, atrageți toate entitățile rele care sunt acolo, la adversarul vostru, vecinul vostru sau la membrii familiei voastre; atunci, nu vă mirați dacă într-o zi vă veți simți degradat. E un fenomen magic, e foarte simplu. Și contrariul e valabil, de asemenea. Dacă vă veți decide să nu vă mai gândiți la defectele cuiva, ci să vă legați de virtuțile sale, de spiritul său, fie că o știe, fie că nu, se vor stabili legături și curenți între el și voi, iar într-o zi veți ajunge să aveți calitățile sale. Când vom cunoaște această lege mare a schimburilor, a osmozei, a fuziunii, vom înțelege că trebuie să încetăm să ne legăm de slăbiciunile altora și va trebui să căutăm ființe foarte evoluate pentru a avea schimburi cu ele. Astfel lucrează cei ce sunt inteligenți. Ceilalți, care sunt biete creaturi slabe, mizerabile, stupide, nu se înverșunează decât asupra defectelor altora, asupra urâțeniei altora, fără a ști ce-i așteaptă.

Trebuie să încetați să mai trăiți cu îndoieli, bănuieli. Vă imaginați că eu trăiesc cu îndoieli? Nu, de la început, eu lucrez cu certitudine și încredere, le dau credit oamenilor. Eu știu că mulți oameni sunt handicapați pentru că destinul li se împotrivește, dar știu că, dacă le dau un mic capital, simbolic vorbind, ei vor putea să-și deschidă un mic butic și să câștige atâția bani încât să-mi dea după aceea înapoi acest capital, iar apoi vor putea chiar să-i ajute pe alții. Deci, și ei vor putea să le dea credit altora ca să se poată redresa și ieși din dificultăți. Dacă Dumnezeu nu ar da credite oamenilor, niciunul dintre ei nu ar putea subzista. Și eu mă străduiesc să acționez ca Dumnezeu. Mulți oameni au venit după mine, eu vedeam că sunt doar bieți oameni cumsecade, dar le-am acordat încredere; unii au lucrat, au învățat și acum îmi dau înapoi din ceea ce le-am dat. Dacă nu le-aș fi dat credit, bieții de ei s-ar fi chinuit etern.

Fără încredere, nimic nu poate să meargă. Chiar când mergeți cu mașina voastră, sunteți obligați să aveți încredere în toți ceilalți conducători care sunt pe șosea. Dacă vă gândiți fără încetare „O, acesta nu știe să conducă! Acesta mă va lovi!…”, veți fi tulburat și voi veți fi cei care vă veți arunca peste ei. Încrederea e absolut necesară pentru ca totul să funcționeze. Dacă voi credeți că, atunci când privesc anumite persoane, eu nu văd slăbiciunile care sunt acolo, marcate pe fețele lor, vă înșelați! Să presupunem însă că eu nu am nici intuiție, nici clarviziune, că nu am studiat fizionomia și nu vă voi spune ceea ce văd. De altfel, nu o spun niciodată, acestea le țin pentru mine. Eu dau credit la toată lumea, acesta e secretul meu. Grație acestei încrederi, am reușit să fac ceva, dar nimeni nu vrea să mă imite. Nu vreți să înțelegeți că încrederea trezește tot ceea ce e divin la alții.

Când aveți încredere în cineva, chiar dacă e bețiv, vicios, slab, această încredere pe care o manifestați îl împinge să se amelioreze pentru a vă arăta că nu v-ați înșelat asupra nobleții sale. Chiar și un criminal căruia îi arătați încredere va reuși să se transforme. Încrederea dezarmează ființele, dar voi nu vreți să-i studiați puterea. Evident, din timp în timp, din cauza încrederii voastre, veți avea câteva surprize… Sunt riscurile meseriei! Dar în comparație cu lucrurile bune pe care le-ați primit, nu merită să nu aveți încredere. Într-o ladă de pere sau fructe sunt totdeauna câteva stricate; merită să aruncăm toată lada? Printre cei cărora le-am arătat încredere, sunt unii care mi-au făcut mult rău. Da, dar sunt și mai mulți care sunt aici pentru a-mi reda încrederea însutit.

Toți cei care nu au înțeles rolul magic al încrederii sunt prudenți, închiși, rezervați, bănuitori și trec ca inteligenți. Nimeni nu-i va mușca, poate, dar nimeni nu-i va iubi. Atunci, nu merită să fii puțin mușcat, împuns, pentru a avea, în final, întreaga lume de partea ta? Poate că unii nu vor fi la înălțimea încrederii voastre și vă vor trăda. Cui o spuneți? Dar sub pretextul că unii oameni sunt slabi, egoiști, necinstiți, ingrați, trebuie să-i disprețuim și să-i rejectăm pe toți ceilalți, definitiv? Ei nu, nu e o filozofie bună.

Dacă oamenii ar cunoaște legile magice, în ciuda nenorocirilor, în ciuda accidentelor, în ciuda răutăților și trădărilor, ei ar continua să aibă încredere, să-i lumineze pe alții, să-i ajute, să le deschidă comorile întregii naturi. Într-o zi, toate creaturile care le-au făcut rău vor plânge cu lacrimi amare, dându-și seama că erau pe cale să-l masacreze pe cel mai mare binefăcător al lor. Da, atunci când se vor vedea cât de josnice au fost, nu vor mai ști unde să se ascundă pentru a plânge. Când am înțeles asta, am ales încrederea, dragostea și răbdarea, iar pe cei care nu se gândesc decât cum să-mi sape mormântul încerc să-i suport și continui să le dau tot ceea ce am mai bun.

În realitate, nu există o ființă mai crudă decât un Inițiat, pentru că el a găsit cea mai teribilă răzbunare. El își spune: „Toți ceilalți se răzbună cu critici, acuzații, arme, dar astea nu sunt eficace. Nu te răzbuni cu adevărat pe inamicii tăi căutând să le faci rău, ci continuând să-i luminezi, să-i hrănești, pentru că, într-o zi, când vor înțelege că au fost mârșavi și ingrați, nu vor mai ști cum să se scuze și să-și repare greșelile”.

Eu am decis o dată pentru totdeauna să nu mă ocup de ceea ce fac oamenii. Mă gândesc că alții, cei ce i-au trimis pe pământ, au știut ce trebuie făcut cu ei. Eu nu sunt judecător și îmi fac numai treaba mea. Voi, dacă vreți, ocupați-vă de tot ceea ce e inferior și negativ în alții și veți vedea rezultatele! În acest timp, eu mă ocup de ființa voastră superioară, de Divinitatea care e în voi, vreau să o eliberez, să o hrănesc și astfel voi câștiga într-o zi întreg Cerul. Da, am o întreagă știință în cap. Dacă nu o aveam, aș fi făcut și eu la fel ca toată lumea. Grație cunoștințelor mele, grație acestei lumini pe care mi­-a dat-o Dumnezeu, încerc să beneficiez de tot ce există mai minunat. De ce nu v-ați decide să faceți ca mine? (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

fourteen + seventeen =