Răsfoind presa de altădată (46): Modernizare la Fabrica de Rulmenți

Lucrare cu sapa rotativă la CAP Arsura – Huși (1967)

Cea mai importantă știre pare să fi fost aceea care anunța lumea muncitorimii locale despre „înzestrarea fabricii cu cele mai moderne utilaje, la nivelul tehnicii mondiale”. După realizarea tuturor acestor modernizări și extinderi, se spera ca producția de rulmenți să fie, în viitorul apropiat, „mai mare de 1,5 ori față de anul 1967”. Astăzi, se știe că tot ce s-a propus atunci s-a realizat, dar despre ce a mai rămas după „demolarea” industriei românești de după 1989, mai știe cineva ceva?!

Luna mai a anului 1967 a însemnat pentru Fabrica de rulmenți din Bârlad un mare pas înainte. Factorii de decizie de la nivel foarte înalt au decis ca unitatea să fie dezvoltată mai dihai decât până atunci. Pe numai trei coloane foarte mici, Eduard Solomon spusese totul despre ce avea să se întâmple cu, de acum, vestita fabrică bârlădeană. Sub titlul „Extinderea și modernizarea fabricii de rulmenți”, autorul adusese în fața opiniei publice marea veste, „Recent, au început lucrările de organizare a șantierului de extindere și modernizare a Fabricii de rulmenți”, punând în prim-plan și detaliile lucrării ce-i va fi bucurat pe bârlădeni datorită creșterii numărului locurilor de muncă: „Astfel, se vor extinde hala de prelucrări mecanice, secția forjă și anexa socială”.

Cred că în cadrul ultimei lucrări era vorba despre ridicarea vreunui alt cămin de nefamiliști sau chiar a altor blocuri de locuințe. În plus, corespondentul informase cetitoriul și despre „ridicarea unui depozit de materiale de construcții și o secție de acoperiri galvanice”. Cea mai importantă știre pare să fi fost aceea care anunța lumea muncitorimii locale despre „înzestrarea fabricii cu cele mai moderne utilaje, la nivelul tehnicii mondiale”. După realizarea tuturor acestor modernizări și extinderi, se spera ca producția de rulmenți să fie, în viitorul apropiat, „mai mare de 1,5 ori față de anul 1967”. Astăzi, se știe că tot ce s-a propus atunci s-a realizat, dar despre ce a mai rămas după „demolarea” industriei românești de după 1989, mai știe cineva ceva?!

Vedere de pe dealul Cîrței, spre Corni – Huși (1967)

„Cum să te însori dacă nici nu te-ai născut?!”

Ciudățenia asta, dar și altele și mai și le-a descoperit jurnalistul Traian Crăescu de la „Flacăra Iașului” în ancheta sa, „Starea noastră civilă depinde de nepriceperea sau indolența unui funcționar?”, publicată pe prima pagină a gazetei din 22 mai 1967. Datorită suculenței materialului, mi-am permis să citez cele scrise de către pasionatul gazetar în preambulul materialului, cu litere italice: „Fiecare avem o stare civilă și dovedim aceasta foarte simplu, cu acte de stare civilă. Un act pe care, de obicei, nu-l porți la tine (cîți purtăm actul de naștere cu noi?!), pe care-l ții undeva, într-o cutie, îl scoți și îl prezinți funcționarului care ți-l cere. El se uită la act, îl întoarce pe toate fețele și pe urmă îți spune: «Nu e bun. – Cum nu e bun? – Dumneata nu ești născut! Încă nu te-ai născut și vrei să te căsătorești? – Îți dau cuvîntul meu că m-am născut! Am 22 de ani, dînsa e logodnica mea, ne iubim și vrem să ne căsătorim! – Foarte frumos, dar de ce nu vrei să o iei de la capăt? Întîi, naște-te!»”.

Mișto dialog, nu credeți, dragi prieteni? Întrucât cetățeanul doritor de însurat nu era din părțile noastre, voi opri textul acilea, dar cauza pentru care omul se găsea, legal, încă în praștia lu’ ta’su și în oul mă-sii, merită a fi deslușită: pur și simplu, tov secretar (numit pe vremuri și notar) greșise actul de naștere al nefericitului! Intertitlurile din articol fuseseră numite la fel de frumos și de spumos precum cel de mai sus: „Numai la Sfatul popular al orașului Huși – 630 de acte de căsătorie cu erori”; „O femeie căsătorită trebuie să se recăsătorească cu soțul ei de care nu e divorțată!”; „Un copil cu patru părinți și totuși orfan”.

Vreau în partid, tovilor!

Câtă răutate din partea tovilor din organizația de bază a PCR de la CAP Tăcuta, brigada Protopopești, atunci când încăpățânatul tov secretar Constantin Săcăleanu a tergiversat nepermis de mult cererea de intrare în partid a numitului Mina N. Ofileanu, ajutor de contabil. De supărare, acesta din urmă s-a adresat redacției „Flăcării Iașului”, care a ordonat unui slujbaș să se deplaseze la fața locului ca să vază ce și, mai ales, cum.

Reclamagiul îi spusese că atunci când își permitea să-l întrebe pe secretar ce mai e cu cererea lui de înscriere, ăst om morocănos foarte îi răspundea, invariabil, cu aceleași două cuvinte: „Mai lasă”. Adică, mă-ntreb io, s-o lase mai  moale cu intrarea în partidul celor ce roboteau, dar și cotizau?!

Oleacă de fotbal

La nivelul Campionatului regional de fotbal, locul I era aprig disputat de „Medicina” Iași și „Rulmentul” Bârlad, cele două echipe fiind despărțite de doar două puncte: 38 – 36.

În rest, „Strungul” Bârlad era pe locul VI, cu 17 puncte , „Flacăra” Murgeni pe locul IX, cu 14 puncte, „Hușana” Huși pe X, cu 12 puncte, iar „Constructorul” Vaslui pe locul XI, penultimul, cu 11 puncte. „Lanterna” era ținută cu râvnă în bocanci de „Recolta” Dragalina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × 5 =