Răsfoind presa de altădată (47): O mare vizită ceaușistă

Maxim Berghianu (1925-2005)

La cele patru clase primare pe care le absolvise cu chin și vai, nea Nicu își adăugase și „valoroase” studii în domeniul construcțiilor civile și industriale, pe lângă cele practice de cârpire, pingelire și coasere a peticelor de la ciubotele sau pantofii mirosind a cadavre de câini și pisici ale clienților atelierului unde încerca să învețe această prea puțin plăcută meserie.

În diabolicul său plan de consolidare și creștere a puterii personale, Nicolae Ceaușescu își lua câțiva favoriți și cutreiera țara în lung și-n lat, ca pe moșia personală pe care sărăntocul de ta-su n-a avut-o niciodată. Așadar, pas cu pas, trecuse la cucerirea României și trecerea ei în patrimoniul propriu.

Manea Mănescu (1916-2009)

Pe 12 mai 1967, ăst tov cu gradul suprem în ierarhia de partid de pe la noi i-a luat de gulere pe Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu Mizil, Maxim Berghianu, Manea Mănescu, Gheorghe Stoica și a pus-o de-o inopinată în regiunea Ploiești. Motivul oficial al deplasării fusese „dezvăluit” pe prima pagină a tuturor fițuicilor de partid din țară: „(…) pentru a vizita marile obiective industriale și agricole aflate în construcție și pentru a discuta cu muncitorii, țăranii, intelectualii din regiune, cu activul de partid și de stat despre stadiul înfăptuirii prevederilor cincinalului, despre măsurile ce trebuie adoptate în continuare în vederea realizărilor mărețelor sarcini trasate de Congresul al IX-lea al PCR”.

De aici, se desprinde concluzia că, la cele patru clase primare pe care le absolvise cu chin și vai, nea Nicu își adăugase și „valoroase” studii în domeniul construcțiilor civile și industriale, pe lângă cele practice de cârpire, pingelire și coasere a peticelor de la ciubotele sau pantofii mirosind a cadavre de câini și pisici ale clienților atelierului unde încerca să învețe această prea puțin plăcută meserie.

Prima dată, a pășit pragul Uzinei de utilaj petrolier, care, la timpul acela, reprezenta vârful acestei ramuri industriale din țara noastră. S-a pupat cu tătă lumea atât în cur…sul zilei, cât și în cur…sul serii, după care a dat mâna cu fiștecare și a plecat la o agapă „pretinească” cu tovii dup-acolo. A doua zi, după un somnic în perne cu puf de gâscă, viitorul tovarăș prezident a pișcat-o la Târgoviște, oraș despre care a spus, pompos și graseiat, că a fost „leagănul mișcă’ii muncito’ești”, aici născându-se „ma’i oameni politici comuniști”, numai de mneasale cunoscuți, ce să mai spun.

Cum pe atunci chiar mai gavarea cu unul, cu altul, cică bo$$-ul ar fi înjghebat o discuțiune cu tovii „Chiva V. Ion, Nicolae Vancea și Gheorghe Turcu (strungari)”, pe care i-a întrebat: „Cum folosiți cele 8 ore de lucru? Dar timpul de odihnă? Cît cîștigați? Cum îndepliniți normele? Ce greutăți aveți?”. Având o vastă experiență în depistarea minciunilor, dar și în manipularea oamenilor de către temuta Securitate, eu cred că acești tovi au fost desemnați capi de serie pentru a fi chestionați de către tovul de la București, căruia nu-i plăceau decât cuvintele frumos gâdilătoare urechilor.

Albionul aderă la CEE

Luna mai a anului 1967 a însemnat și aderarea Marii Britanii la Comunitatea Economică Europeană (CEE), numită pe atunci și „Piața Comună”. Presa noastră consemnase și scorul realizat în Camera Comunelor, decizională în acest caz: „488 de voturi PENTRU și 62 CONTRA”. La câteva ore după acest vot istoric, premierul în exercițiu, Harold Wilson, a trimis „Consiliului ministerial al CEE de la Bruxelles o scrisoare cuprinzînd cererea oficială de aderare a Angliei la Piața Comună”.

După aproape 40 de ani, la 1 ianuarie 2007, a fost primită în această mare familie europeană și țara noastră. Simte cineva dintre prietenii mei un curent rece de ieșire din UE, foarte violent afirmat de unii politruci contemporani, chiar și cu grade mari?!

Inițiativă, depășiri și simpozion

Cam asta era o parte a rețetei ziarului „Flacăra Iașului”, cel care apărea în fiecare zi a săptămânii, cu excepția celei de luni, când se mai relaxau și tovii după atâtea ghidușii scrise pe cele patru pagini. Cineva lăudase foarte „inițiativa” deputaților locali și a cetățenilor satului Emil Racoviță din comuna Dănești, care au realizat o frumoasă fântână cu „uluce betonate” la care curgea „o apă mai bună și mai limpede, parcă”. La loc de cinste se găseau trei nume de „ctitori”: „Natalia Costan, Teodor Vieriu și Gheorghe Capverde”.

Lângă această știre, plătitorii sumei de 20 de bani pentru un număr de ziar mai puteau afla despre „depășirea de plan” înregistrată de harnicii lucrători ai Ocolului silvic din Vaslui. Aici, nu fusese vorba despre depășirea tăierilor arborilor, ci despre „împădurirea cu salcîm a unor suprafețe de teren degradate”.

La aproape 50 de kilometri distanță de Vaslui, spre sud, Comitetul orășenesc al femeilor Bârlad, „în colaborare cu Comitetul orășenesc UTC”, organizase un simpozion numit „Vîrsta marilor prefaceri”, unde s-au discutat multe chestii despre nimic.

Sport

În această rubrică, mult gustată de cititorii acelor ani, am găsit o scurtă cronică a meciului de categoria C „Gloria” Bârlad – „Rapid” Mizil, în care localnicii au învins cu 2-0 grație golurilor înscrise de Scînteie și Pîrvu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × 3 =