Un nou serial marca “Obiectiv”: Străzile Vasluiului (1)

Ca mai toate viitoarele orașe ale Principatelor Unite, și Vasluiul a fost catalogat drept „târg” cu foarte multă vreme în urmă. Organizarea din vechime a Moldovei a fost pe „ținuturi” și „ocoale”, ea fiind schimbată abia după alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două țări românești. De cele mai multe ori, numele mahalalelor sau ale așa-ziselor străzi au fost date după o instituție, piață sau persoane notabile mai vechi și statornice pe acea locație.

Începând cu numărul acesta al ziarului „Obiectiv”, săptămânal, voi readuce în memoria locuitorilor acestei vechi așezări moldovenești evoluția onomasticii străzilor sale, de când mi-au permis documentele arhivistice și până în zilele noastre. Menționez că principalele surse de inspirație au fost: Arhiva Primăriei Vaslui (1907-1968); Starea civilă a orașului Vaslui (atât partea aflată  în păstrarea Serviciului Județean al Arhivelor Naționale, inclusiv mitricile bisericilor, cât și cea existentă la Biroul stării civile).

Neapărat vor trebui amintite (pe parcurs) și gravele greșeli ale celor 16 ani de primariat ai profesorului Victor Cristea, care, înconjurat de o îndoielnică echipă de venetici aduși din cele patru zări, a pus la cale, după anul 1992, o schimbare haotică, deloc neștiințifică, a onomasticii străzilor orașului. Cred cu toată tăria că slugarnicii cu comportament de căței de odaie ai fostului edil nici nu s-au ostenit să se uite în vreun dosar al Primăriei Vaslui, acționând exclusiv „după ureche”, cu toată calitatea lor (îndoielnică) de istorici. Pe parcursul acestei lucrări cu caracter memorialistic, dar și reparatoriu, veți afla, stimați cititori, ce decizii a semnat (ca primarul!) prof. Cristea în domeniul de care ne ocupăm.

De la mahalalele târgului la arterele orașului

Ca mai toate viitoarele orașe ale Principatelor Unite, și Vasluiul a fost catalogat drept „târg” cu foarte multă vreme în urmă. Organizarea din vechime a Moldovei a fost pe „ținuturi” și „ocoale”, ea fiind schimbată abia după alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca domn al celor două țări românești.

Conform Decretului Domnesc numărul 495/1862 și Legii numărul 396/1864, pentru înființarea consiliilor județene, unitatea administrativă de bază a tânărului stat românesc (parțial unificat) a devenit „județul”. Fiecare județ (condus de prefect) era împărțit în „plăși” sau „plase” (conduse de subprefecți), care, la rândul lor, se împărțeau în comune (urbane și rurale). Acest necesar preambul nu ar fi complet fără a aminti faptul că, până la Unirea cea Mică, în cele două principate încă nu existase o stare civilă organizată pe fostele vornicii (primării), ea înființându-se abia din anul 1864.

Ținerea evidenței nașterilor, deceselor și căsătoriilor căzuse în sarcina bisericilor parohiale. La Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Vaslui se mai păstrează, din fericire, câteva dosare întocmite de preoți, numite „mitrice”. Cercetarea acestora nu ne-a dezvăluit niciun nume de uliță sau stradă, ci doar, într-un caz din anul 1850, o formulare extrem de vagă, relativ la o naștere: „născutu într-o mahala a cestui târgu”. Cum ofițer al Stării Civile nu exista, atribuția viitorului important funcționar public fusese preluată de preot, iar semnătura pe sigiliul târgului, în lipsa unui staroste sau vornic, fusese aplicată de ispravnicul ținutului Vaslui, banul Dimitrie Drăghici.

1864-1866. ”Mahalaua di giosu”, „Peața” și altele

Primarul B. Vârlănescu, care a condus destinele târgului din anul 1864 până la sfârșitul lui 1866, și-a pus semnătura pe toate documentele de stare civilă, el declarându-se și „oficer” al acestei importante secțiuni a instituției pe care o conducea. Pe timpul său, a intervenit prima încercare de denumire a străzilor, cu toate că se poate observa de la distanță faptul că nu a fost o întreprindere prea serioasă și nici dusă până la capăt.

Singurul lucru cu adevărat remarcabil a fost numerotarea caselor, ceea ce a condus, firește, la un mai bun control al impozitelor datorate statului. De cele mai multe ori (după cum se va vedea), numele mahalalelor sau ale așa-ziselor străzi au fost date după o instituție, piață sau persoane notabile mai vechi și statornice pe acea locație.

O scurtă înșiruire a numelor ulițelor și mahalalelor din perioada 1864-1866 ne va edifica (aproape!) pe deplin: Mahalaua di giosu; Peața acestui Orașu; strada Șosaua; Strada Peața; Mahalaua di Susu; Ulița spre Cruce; Strada spre Peață; Uița Șosaua spre Eș; Ulița Crucea. Cu ajutorul prietenilor noștri albiți de anii adunați pe tâmple, nativi ai acestor locuri (Anișoara Popovici, născută Frimu; Traian Pascu; Anghel Barbu ș.a.), vom încerca să aflăm cam pe unde se aflau aceste străzi. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × 3 =