Răsfoind presa de altădată (49): A patra putere în stat

Căminul cultural din Fălciu în anul 1967

Ioan Mazilu, directorul Trustului alimentației publice locale din Iași, a luat act de reclamația bieților conțopiști și a informat ziarul că „Tovarășei vînzătoare Paraschiva Vasiliu i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, fiind înlocuită de o altă lucrătoare”. A naibii presa de atunci, ce să mai spun!

Uneori, pe câte un sfert de pagină de ziar, redactorii se milostiveau și publicau o rubrică de numită „Ne scriu cititorii”. În ziua de 25 mai 1967, fuseseră inserate două misive primite de la cei care își permiteau să dea o fisă de telefon public (25 de bani) pe un exemplar din Flacăra Iașului. Primul fusese tehnicianul agronom Ioan Giușcă, din Bârlad, care se plânsese la gazetă de faptul că primise un aviz telefonic de la o rudă din Zorleni cu care urma să vorbească fix „la ora 7 a doua zi”. Dar, surpriză! Cu toate strădaniile telefonistei de a apela Zorleniul, se pare că nu era nimeni ca să-i răspundă.

Ce-a făcut tov Giușcă? „M-am deplasat cu primul mijloc de transport la Zorleni, unde m-am dus la Oficiul PTTR”. Acolo a găsit mintenaș avizul și când să-l ia la ture pe tov diriginte Constantin T, pas! O tulise omul de nu mai putea fi găsit nici cu meliția. Perdantul ceruse, prin intermediul ziarului, capul indisciplinatului, pentru a-l înfinge într-un par în fața casei, cre’că.

Erau așa de tari în vână tovii deputați locali?

Țăranul cooperator Panainte Obreja, vrednic truditor la CAP din Unțeștii Bârladului, își lăudase consătenii pentru că „Își înfrumusețează comuna”. În fața plutonului îi scosese pe deputații Constantin Măzăriche și Constantin Cazimir.

Noul complex comercial de la Bârlad (1967)

Vasile Vasiliu, locuitor al satului Deleni, raionul Vaslui, anunțase cu mândrie că baștina tovărășiei sale deține nu mai puțin de 10 km de rețea electrică.

La Huși, pentru a nu-și uita îndatoririle, fuseseră convocați la o ședință toți președinții, contabilii și responsabilii secțiilor prestatoare de servicii din raion, pentru a degusta din gustoasele și celebrele vinuri locale, probabil, dar și pentru a mai sta la o bârfă și o șuetă, în timp ce un tovarăș citea cevașilea de pe o hârtie ținută în față cu mâinile transpirate de emoțiune.

Ceva mai jos de această știre, Eliade Solomon se interesase și dăduse în vileag faptul că la Parcul zoologic din Bârlad „S-au făcut achiziții noi”, adică „Patru capre Camerun (pitice), doi cerbi lopătari, precum și două exemplare de cîine Dingo”.

Pățanie conțopistică

Doi contabili, unul din Huși (Ioan Borcilă) și altul din Vaslui (Constantin Ioniță), se întâlniseră la Iași pentru… a contabiliza oareșce, dar, fiindu-le și lor foame ca la tot natul aflat în deplasare cu servieta de porc plină cu hârțoage și nicidecum cu mâncare, ochiseră un chioșc mișto, pe numele lui „Aurora”, ce se găsea, strategic, chiar lângă gară. Aici, au dat de o tanti cam năbădăioasă care nu a vrut nici de-a naibii să le dea câte doi covrigi de 80 de bani bucata, cu toate că, potrivit petenților, „la acest chioșc se găsea o mare cantitate de covrigi”.

Pe deasupra, ca doi provinciali ce erau, au fost spurcați de damă, care apoi a refuzat să le dea condica de sugestii și reclamații, oglinda activității din comerț și servicii de pe vremea aceea. Ioan Mazilu, directorul Trustului alimentației publice locale din Iași, a luat act de reclamația bieților conțopiști și a informat ziarul că „Tovarășei vînzătoare Paraschiva Vasiliu i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, fiind înlocuită de o altă lucrătoare”. A naibii presa de atunci, ce să mai spun!

Un nene sau o tanti de la „Flacăra Iașului” scrisese despre câteva „Brigăzi fruntașe” de la ceapeul din comuna Pogana, raionul Bârlad, care, „îndrumate de organizația de partid (ha, ha, ha! – n.n.) au trecut cu toate forțele la executarea primei prașile la sfecla de zahăr, cultivată pe 30 de hectare”. Apăi, de, alții o terminaseră și pe-a doua, dacă nu mă-nșel. Oricum, în cinstea unei oareșce sărbători comuniste, pesemne, „Muncind cu însuflețire, în cîteva zile întreaga suprafață a fost prășită, evidențiindu-se brigăzile conduse de Bărbăscu Panainte și Ioan Stoinea”.

De la sapă la colectat fier vechi nu era decât un mic pas pentru „socialas homo” de atunci, dar uriaș pentru buna funcționare a combinatelor siderurgice, așa că locuitorii comunelor Zăpodeni, Dănești, Albești, Bârzești ș.a. strânseseră de la începutul anului și până la 20 mai 1967 impresionanta cantitate de 40.924 de kg.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

twenty + 14 =