Omraam Mikhael Aivanhov: Cartea magiei divine (XIV): Protejați-vă locuința

Dacă observăm natura, putem constata că toate creaturile caută un adăpost și îl apără. Păsările își construiesc cuiburi, alte animale au gaura lor, vizuina lor, culcușul lor, teritoriul lor etc. și se luptă dacă un alt animal încearcă să le ia locul. Inteligența cosmică a fost cea care a împins toate creaturile să-și rezerve un mic loc în univers, pe care altele nu au dreptul de a pune mâna; a vrut să le asigure pacea și liniștea pentru a aduce pe lume progenituri sau pentru a crea. E o lege.

Fiecare ființă a primit de la natură dreptul de a poseda un domiciliu care să-i aparțină. E valabil pentru lumea vizibilă, ca și pentru lumea invizibilă. Fiecare spirit are de asemenea un loc care îi este rezervat în spațiul infinit. Fiecare creatură spirituală ocupă un loc delimitat și protejat de anumite vibrații, de anumite culori sau de o chintesență particulară, un domeniu unde cel ce posedă vibrații contrare nu poate veni să provoace perturbații.

Acolo unde locuiește un Inițiat, niciun spirit rău nu are dreptul să intre. Un Inițiat poate interzice intrarea în locuința sa a acestor spirite folosindu-se de simboluri, prin care le amenință cu o pedeapsă dacă nu respectă interdicțiile. Mulți amplasează o pentagramă deasupra ușii. Când vrea să facă o ceremonie magică, o mare muncă spirituală, când trebuie să invoce entitățile divine, un Inițiat rezervă un loc și îl consacră pentru a interzice intrarea spiritelor rele: el aprinde una sau mai multe lumânări, înconjură locul într-un cerc, unde înscrie nume sacre, arde esențe, iar în acest spațiu purificat are toate condițiile de a lucra. Singurele care au dreptul de a intra sunt entitățile benefice, cele malefice rămânând în afară, urlând, amenințând. Dacă încearcă să pătrundă, sunt fulgerate.

Acum, veți spune, de ce aprinde un mag lumânări sau făclii? Pentru că, înainte de a întreprinde o muncă sacră, o ceremonie magică, el trebuie să cheme lumina. Lumina trebuie să prezideze totul, iar magul care trebuie să facă o ceremonie, preotul care trebuie să spună slujba, aprinde cel puțin o lumânare pentru ca lumina să fie prezentă. Când lumina e prezentă, tenebrele sunt îndepărtate. Magul știe de asemenea că focul este o ușă care se deschide lumii de sus pentru că focul reprezintă limita între lumea fizică și lumea eterică. Prin foc, e mai ușor să ai acces la lumea divină.

Cât despre cei care utilizează lumânările sau făcliile pentru practicile lor de magie neagră, ei trebuie să știe că este un veritabil sacrilegiu. Focul, despre care mitologia povestește că a fost furat din Cer pentru salvarea omului, nu trebuie să fie folosit la orice. Vă spuneam chiar că, atunci când trebuie să folosiți o lumânare, e preferabil ca mai înainte să o consacrați unei idei sau unei entităti celeste: Mama Divină, Tatăl Celest, Spiritul Sfânt, Sufletul universal, Arhanghelul Mihail… Flacăra acestei lumânări va forma astfel în invizibil o barieră de lumină în jurul vostru.

„E ocupat, noi nu mai putem intra”

În locurile unde trăiesc oameni, milioane și miliarde de entități vin, pleacă, circulă, fără ca ei să-și dea seama. Dacă nu faceți nimic pentru a le împiedica, creaturile inferioare, găsind ușa deschisă, pot veni să fure sau pot comite alte stricăciuni, iar voi nu puteți să vă plângeți Justiției divine, care vă va răspunde: „E vina voastră, nu ați pus o pancardă cu proprietate privată sau intrarea interzisă, sau cel puțin o sârmă subțire, în mod simbolic”. Dacă via voastră nu e îngrădită, nu vă mirați dacă vi se fură strugurii.

La fel, dacă inimile voastre, sufletele voastre, spiritele voastre rămân deschise celor patru vânturi fără a fi consacrate, protejate, înconjurate de o barieră de lumină, spiritele tenebroase, indezirabilii, au tot dreptul de a intra, au dreptul de a face stricăciuni și de a pleca luându-vă toate comorile. Nu putem să le pedepsim, proprietarul trebuie să-și ia precauții. În același fel cum în trecut se protejau vilele și castelele cu ajutorul zidurilor și șanțurilor pline cu apă, discipolul trebuie să ridice în jurul lui pereți, ziduri și fortificații. Voi faceți asta? Nu, rămâneți expuși venirii și plecării nepoftiților, apoi vă plângeți că ați fost prădat sau că vă simțiți trist și nefericit, epuizat. Priviți în natură, nimeni nu are încredere, păsările, fiarele, insectele ridică în jurul lor obstacole pentru a împiedica pe oricine să le găsească și să le captureze. De ce omul e așa de naiv și încrezător și crede că niciun inamic nu-l amenință și că va fi menajat? Desigur, în plan fizic, e apărat, dar în planul invizibil, aleargă spre cele mai mari pericole.

Unii se întreabă cum se face că Dumnezeu a lăsat spiritele răului să intre la ei, de ce nu-i protejază. Ce întrebare stupidă! Dacă nu se protejază ei înșiși, de ce Să-i protejeze Dumnezeu? Sunt reguli și legi care trebuie cunoscute. Omul are toate puterile de a se opune, de a spune nu spiritelor tenebroase, dar dacă nu o face, nimeni nu o va face în locul său.

Nu depinde decât de voi să faceți ce trebuie făcut pentru a ține la distanță entitățile răufăcătoare și să atrageți spirite luminoase, spunând în fiecare zi: „Domnule Dumnezeu, Maică Divină, Sfântă Treime, îngeri și Arhangheli, servitori a lui Dumnezeu, servitori ai luminii, amici celești, toată ființa mea vă aparține, veniți să vă instalați, serviți-vă de mine pentru gloria lui Dumnezeu și pentru venirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ”. Iată ce trebuie să repetați în fiecare zi. Dacă nu o faceți, nu vă mirați că alții vor fi cei care se vor instala.

Pentru ca locuința voastră să fie protejată, trebuie să fiți decis să o încredințați spiritelor divine; din acel moment, spiritele tenebroase ce s-au introdus fără știrea voastră sunt obligate să o părăsească. Atât timp cât le tolerați, ele continuă să abuzeze. Totul depinde de voința proprietarului, a stăpânului casei. Decizia sa e cea care contează. Îngerii și Arhanghelii nu au niciun drept să vină să se instaleze la noi fără consimțământul nostru, chiar dacă ei nu comit niciodată vreo violență, în timp ce alții, care sunt născuți sub semnul violenței, nu ezită să se instaleze cu forța.

Așa cum spiritele luminii sunt respectuoase și așteaptă pentru a intra ca voi să le invitați, spiritele tenebrelor sunt îndrăznețe și fără respect. Ce diferență în atitudinea acestor două categorii de creaturi! Dar cum ființa umană nu e instruită, ea nu știe cum să acționeze și lasă să intre diavolii, care se instalează și se cramponează, în timp ce îngerii rămân în afară, spunându-și: „E ocupat, noi nu mai putem intra”. Dacă luați chiar voi decizia și vă adresați entităților celeste pronunțând aceste cuvinte magice „Iată, eu sunt stăpânul casei, dispuneți de tot apartamentul, toate piesele sunt ale voastre”, în acel moment ele devin foarte puternice și îndrăznețe, se aruncă asupra celorlalți, care o șterg.

Vă revelez purul adevăr și trebuie să vă străduiți să ajungeți până la acest grad de conștiință și, în fiecare zi, să pronunțați aceste cuvinte de consacrare: „Spirite luminoase, dispuneți de mine, vă dau totul, sunt în serviciul vostru”. Puteți să adăugați și alte cuvinte mai poetice, dacă vreți, dar în același sens, adăugând „pentru realizarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ”. Da, nu trebuie niciodată să uităm aceste cuvinte, realizarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ, pentru că, dacă nu le precizați, toată ființa și energiile voastre pot fi utilizate pentru alte activități.

Și de ce realizarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ? Pentru că este sarcina pe care Iisus ne-a lăsat-o când a spus „Cereți împărăția lui Dumnezeu și Dreptatea sa” și mai ales în rugăciunea Domnească: „… vie împărăția Ta, fie Voia Ta, precum în Cer așa și pe pământ”. Prin aceste cuvinte, Iisus a repetat și amplificat, vrând să extindă asupra întregii lumii, această cugetare a lui Hermes Trismegistul: „Ceea ce e jos este ca și ceea ce este sus”. Afirmând această corespondență între sus și jos, Hermes Trismegistul a pus bazele magiei.

Magia nu e altceva decât o comparație între Pământ și Cer. Iată definiția cea mai veridică a magiei: o muncă în care se compară fără încetare Pământul și Cerul. Prin aceasta, omul înțelege ce muncă are de făcut: să facă să vibreze Pământul în armonie cu Cerul, să facă să coboare Cerul pe Pământ… (sfârșit) 

Despre Omraam Mikhael Aivanhov 

Născut în Macedonia, în anul 1900, Omraam Mikhael Aivanhov devine, de la vârsta de 17 ani, discipolul Maestrului Peter Deunov, din Bulgaria, fondatorul mișcării spirituale Fraternitatea Albă Universală. În 1937, Peter Deunov îl trimite în Franța, unde ține conferințe publice vreme de aproape 50 de ani, până la moartea sa, în 1986. La ora actuală, mii de oameni din întreaga lume se consideră discipolii săi și se străduiesc să-i pună în practică învățătura.

„De la naștere, am avut o înclinare spre foc; mai târziu, am înțeles că nu trebuia să mă ocup atât de mult de focul exterior, ci trebuia să aprind mai întâi inima mea, apoi pe cea a altora.”

Din copilăria petrecută într-un sat sărac din Macedonia îi rămâne în special în amintire descoperirea pe care a făcut-o la patru-cinci ani, într-un loc apropiat de casă: apa limpede și curată a unui mic izvor care îl fascina și lângă care privea ore întregi. Mai existau și copaci foarte înalți în care îi plăcea să se cațere cât mai sus și să privească zările. La vârsta de 16 ani, ca urmare a meditațiilor și a exercițiilor de respirație, tânărul Mihail trăiește o experiență mistică – aude Muzica Sferelor: „Există o lume a armoniei, o lume a veșniciei de unde au ieșit toate formele, toate culorile, întreaga muzică, iar eu am pătruns în această lume.  Cu mulți ani în urmă, am ieșit din corp și am ascultat armonia sferelor. Timp de câteva secunde, am trăit, am văzut, am auzit cum cânta întreg Universul. Pietrele, copacii, munții, oceanele, stelele, sorii și toate creaturile cântau într-o armonie atât de măreață, atât de sublimă. De atunci, aceasta a rămas ca un criteriu, o mostră, un model, o măsură absolută, un punct de reper pentru a înțelege și a situa toate lucrurile. Totul în viața mea a fost determinat de această iluminare”.

Între 1917-1937, face primii pași pe Calea Luminii.

„Adesea, atunci când mă gândesc la anii petrecuți lângă Maestru, cel mai important lucru pentru mine cred că a fost acela de a trăi în aura sa”.

În 1937, cu doi ani înainte de declanșarea celui de-al doilea război mondial, Peter Deunov, presimțind tulburările ce vor veni, îl trimite în Franța pentru a-i ocroti și păstra învățătura. Dintre cei 40.000 de discipoli ai lui Peter Deunov din Bulgaria,  numai el a fost considerat demn să o facă. La plecare, Maestrul îi spune: „Îți dau în dar o piatră prețioasă imensă, inestimabilă, dar cum trebuie să străbați o pădure plină de tâlhari și de animale fioroase, această piatră trebuie să fie murdară ca să fie de nerecunoscut. Tâlharii se vor arunca asupra ta și vor căuta să te fure, dar negăsind nimic prețios, te vor lăsa în pace. După ce vei reuși să străbați pădurea cea plină de pericole, eu voi veni alături de tine ca să curățăm piatra ce va străluci cu o putere fără asemănare”.

Din 1937 până în 1959, ține conferințe pe teme spirituale în diferite orașe din Franța și din întreaga lume.

„Eu nu pretind că sunt Maestru. Pentru moment, eu vă învăț ceea ce am văzut și am auzit de la Maestrul meu și ceea ce am verificat eu însumi timp de douăzeci de ani lângă el. Despre ceea ce nu am verificat încă nu vă voi vorbi deloc”.

În 1959, pleacă într-o călătorie în India și în Tibet, vreme de un an de zile, unde are contacte deosebite în lumea spirituală. Reîntors în Franța, între 1960 și 1986, dezbate aici și în conferințele ținute peste tot în lume marile teme spirituale ale învățământului său, pe care îl numește și yoga soarelui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × 1 =