Răsfoind presa de altădată (50): Bio-asfalt!

Ion Țiriac

Cineva informase opinia publică regională despre „Asfaltul «verde»” pe care inimoșii tovi ai GAS Scânteia (pe atunci, în raionul Negrești) s-au gândit să-l împrăștie peste cel negru pus pe drumul Iași – Buhăiești, recent reabilitat modern de către cei chemați s-o facă. Ei bine, acel asfalt verde era lucerna cărată de pe câmp înspre silozurile Gospodăriei de Stat, dar scăpată prin găurile risipei pe drumul proaspăt lucrat.

În a doua jumătate a anilor ’60 ai secolului trecut, începuse să facă furori pe terenurile de tenis de pe întreg mapamondul un cuplu românesc ce va deveni, nu peste mult timp, celebru: Ion Țiriac (n. 9 mai 1939) – Ilie Năstase (n. 19 iulie 1946). Cei doi “prinseseră” deja fazele superioare ale „Cupei Davis”, iar în ultima decadă a lunii mai din anul 1967, presa anunța marele meci susținut „acasă” în compania Spaniei, după următorul program: „Ion Țiriac – Gisbert și Ilie Năstase – Santana”. Sâmbătă, urma meciul de „dublu”, iar duminică ultimele două de „simplu”.

Din câte știu, ai noștri au fost învinși strâns, cu 3-2. Țiriac și-a adjudecat punctul în fața lui Gisbert, dar a pierdut în fața lui Santana, iar Năstase a pierdut ambele meciuri de simplu. Al doilea punct românesc a fost obținut la „dublu”.

Ilie Năstase

„Cârlanul” Năstase avea doar 21 de ani și, până a deveni „băiatul rău” al terenurilor din lumea întreagă, mai avea de învățat de la „vulpea” brașoveană Țiriac.

Muncă și distracțiune la FRB

Fabrica de rulmenți din Bârlad nu era numai una dintre cele mai mari unități industriale din fosta regiune Iași, ci și un adevărat creuzet de talente artistice. Eduard Solomon publicase în ziarul „Flacăra Iașului” din 28 mai 1967 o coloană numită „Noi formații artistice”, în care amintise de „Echipa de dansuri condusă de strungarul Ștefan Sîrbu, prezentă  pe scenele de concurs cu rezultate promițătoare, precum și de orchestra dirijată de Constantin Ciorăscu”.

Plin de speranțe, autorul materialului jurnalistic credea că „Din rîndurile elevilor se vor recruta, după absolvirea școlii, talentați artiști amatori în cadrul formațiilor fabricii”. Așa s-o fi și întâmplat, cine mai știe…

De tot felul

Alt vechi colaborator al cotidianului ieșean, Vlad Armeanu, anunțase deschiderea unor unități de prestării servicii „pe raza cooperației de consum Pungești”, și anume „două croitorii pentru femei (Rediu și Cursești-Vale)”.

Pe un alt registru, un alt corespondent local scrisese la ziar despre cele „două autocamioane și 60 de atelaje din cadrul CAP Albești – Vaslui” care au trecut repejor (în lipsă de alte ocupațiuni) la „căratul îngrășămintelor naturale pe tarlalele cooperativei”. Până pe 16 mai, acești bidivii motorizați sau nu, transportaseră „peste 500 de tone de gunoi din cele 3.000 planificate”.

Cineva informase opinia publică regională despre „Asfaltul «verde»” pe care inimoșii tovi ai GAS Scânteia (pe atunci, în raionul Negrești) s-au gândit să-l împrăștie peste cel negru pus pe drumul Iași – Buhăiești, recent reabilitat modern de către cei chemați s-o facă. Șugubățul reporter de ocazie se amuzase foarte scriind: „Frumos, nu?! Pavăm drumul cu asfalt verde. Sună poetic, chiar”. Ei bine, acel asfalt verde era lucerna cărată de pe câmp înspre silozurile Gospodăriei de Stat, dar scăpată prin găurile risipei pe drumul proaspăt lucrat.

Mai sus oleacă, fusese publicată informarea privind turneul Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad în regiunile Iași și Suceava „în perioada 20 mai – 7 iunie 1967 cu piesa «Trei crai de la Răsărit» scrisă de Bogdan Petriceicu Hașdeu”.

Programul de sâmbătă al Televiziunii Române era generos: începea la ora 14.00 și se sfârșea la ora 23.15, cu emisiunea „Telesport”. De la 21.30 până la 22.00 rula serialul excepțional „Sfântul”, cu un Roger Moore genial în rolul principal. De la ora 22.00 și până la 22.55 fuseseră „înghesuiți” nu mai puțin de 12 soliști de muzică ușoară, la care se adăuga formația „Sincron” (celebră în acele timpuri) condusă de Cornel Fugaru.

Cei care preferau să vadă un film la cinema, ca să-și mai „mozolească” oleacă prietenele sau să-și pipăie prin zonele secrete amantele, o puteau face după următorul program: „Bîrlad: cinema «Victoria» – Juana Gallo; cinema «Bîrladul» – Acei oameni minunați în mașinile lor zburătoare; Vaslui – Diminețile unui băiat cuminte. Huși – Mondo Cane (seriile I și II)”.

Vremea se anunțase frumoasă, specifică lunii mai: „ușor instabilă, cu cerul mai mult noros. Izolat se vor semnala averse de ploaie însoțite de descărcări electrice. (…) Temperaturile în scădere ușoară: minimele vor oscila între 7 și 10 grade iar maximele între 17 și 21 de grade”. Măcar pe atunci mai erau cevașilea șanse de ploaie, nu ca acum…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × two =