Străzile Vasluiului (2): Crime împotriva istoriei

Publicația numărul 265 din 17 ianuarie 1948

Cine a fost doctorul Gheorghe Scarlat, al cărui nume dat unei străzi nu fusese schimbat nici măcar de comuniști?! Răspuns documentat, potrivit arhivelor: respectivul cetățean (vasluian get-beget) a fost medic șef al Spitalului „Lui Drăghici” și medic șef al orașului Vaslui. După Primul Război Mondial, a fost președintele unei comisii interimare, organism politico-social care ținea locul Consiliului orășenesc, iar mai apoi, primar al urbei. În semn de adânc respect, cetățenii au dat numele străzii după al său încă de pe când era în viață!

De-a lungul istoriei sale moderne și contemporane, orașul Vaslui a avut parte de două mari schimbări ale onomasticii străzilor. Prima s-a produs la doar câteva zile după ce ultimul rege al României, Mihai I-ul, a plecat în exilul elvețian, iar a doua, la începutul primului mandat al fostului primar Victor Cristea. Trebuie spus că ambele au fost dezastruoase prin amploarea promovării neadevărurilor.

La 17 ianuarie 1948, primarul în exercițiu, arhitectul Petre Sterian, secondat de secretarul Elias Schulimsohn, au semnat Publicația nr. 265, cu aplicabilitate imediată, după cum explica textul adăugat unei liste. Era, de fapt, înșiruirea unor nulități absolute de sorginte comunistă, unele chiar trădătoare de țară și neam. Cu certitudine, nici măcar notabilii orașului de atunci nu auziseră de inginera Ada Marinescu, de Ilie Pintilie, Filimon Sârbu ori Vasile Roaită, un bețiv care murise accidental. Ce să mai spun despre simplii cetățeni care urmau să-și schimbe buletinele de identitate în conformitate cu noile denumiri ale străzilor.

De reținut că Vasluiul a rămas printre foarte puținele orașe care mai au astăzi în onomastica străzilor numele lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, un evreu (Solomon Katz) expulzat de Poliția secretă țaristă (Ohrana) din Galiția, pentru activități de extremă stângă îndreptate împotriva puterii de la Sankt Petersburg, adică împotriva țarului în exercițiu.

L-au confundat pe Scarlat cu scarlatina…

Cu promisiunea fermă că voi reveni asupra acestui subiect, voi trece și la cel de-al doilea dezastru în materie, și anume schimbarea onomasticii unor artere importante din Vasluiul contemporan, sub sceptrul unui „cetățean de onoare” al orașului (ce oroare!), Victor Cristea. Acesta a autorizat măcelărirea istoriei după bunul plac al unor venetici, la fel ca domnia sa, de altfel.

Fără să consulte măcar o filă din vreun dosar arhivistic al fostei primării, respectivii au trecut la linșarea unor personalități ale orașului de altădată. Spre foarte prost exemplu, au schimbat numele străzii „Doctor Scarlat” în „Nicolae Iorga”, fără niciun fundament științific și numai după urechile lor blegi. Dar cine a fost doctorul Gheorghe Scarlat, al cărui nume dat unei străzi nu fusese schimbat nici măcar de comuniști?! Răspuns documentat, potrivit arhivelor: respectivul cetățean (vasluian get-beget) a fost medic șef al Spitalului „Lui Drăghici” și medic șef al orașului Vaslui. După Primul Război Mondial, a fost președintele unei comisii interimare, organism politico-social care ținea locul Consiliului orășenesc, iar mai apoi, primar al urbei. În semn de adânc respect, cetățenii au dat numele străzii după al său încă de pe când era în viață!

Monumentul funerar al soților Ion și Zoia Spiridon, cei care, prin testament, și-au donat averea orașului Vaslui

Chiar dacă nu este decât o stradelă, „Ion și Zoia Spiridon” trebuia să rămână așa cum au hotărât cei din vechime, nu să-i schimbe numele lingușitorii fostului primar în „Miron Costin”. Motivul? Cei doi vasluieni, foști învățători, au lăsat prin testament toată averea lor primăriei orașului, inclusiv o casă spațioasă în care a fost amenajat un azil de bătrâni, la cererea lor expresă, cu o singură condiție: după dispariția cuplului din viața lumească, o stradă să le poarte numele. Când s-a ivit ocazia, edilii de atunci nu au ezitat să respecte testamentul celor doi oameni generoși. Ca și în exemplul de mai sus, nici comuniștii anului 1948 (pe care eu i-am inclus în rândurile barbarilor, distrugători de țară și tradiții) nu s-au legat de ea. A făcut-o, în schimb, „comisia Cristea”, după reguli numai de ea știute…

Asupra altor grave anomalii voi stărui în episoadele viitoare, dar nu pot trece acum peste două denaturări impardonabile. Prima se referă la strada „Donici”, care a fost „tradusă” de incompetenți ca strada „Alecu Donici”, or strămoșii noștri din secolul al XIX-lea o denumiseră „Dimitrie Scarlat Donici”, care a fost cel mai longeviv prefect al județului Vaslui și a cărui semnătură se poate găsi pe absolut toate documentele Împroprietăririi lui Alexandru Ioan Cuza, de la 1864-1865! Dar te poți pune cu geniul distructiv al tovilor „istorici” de ocazie?!?

A doua mizerabilă denaturare este cea a străzii „Anastase Panu”, care a fost redenumită, fără fundament științific ori moral, „Anton Pann”!!! Câtă superbie a ignoranței, dusă până la faza sa superioară: bâiguiala pe teme istorice și găunoșenia credinței că ești cel mai al dracului specialist din câți au existat vreodată! (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen − 2 =