Actualitatea politichiei românești: Sabia lui Damocles deasupra PSD

În acest context socio-politic destul de greu respirabil, de la începutul lui 2017 și până în prezent, coaliția de guvernare PSD-ALDE a putut să-și vadă de obiectivele reale (neînscrise explicit în programul cu care a câștigat alegerile), beneficiind de o majoritate parlamentară confortabilă și de o opoziție cvasi-inexistentă. Numai că, iată, de ceva vreme mai avem o competiție, în care actanții sunt Ponta și Dragnea. Deși nu se poate spune în acest moment cum și în cât timp, este de presupus că această confruntare ar putea să-i dea în final câștig de cauză mai tânărului și mai europeanului Ponta.

Traversăm o legislatură în care partidele din opoziția parlamentară se mișcă greu. PMP aproape că nu mai există. Băsescu își cedează la bucată parlamentarii proveniți din partidul fondat de el și de Elena Udrea. USR nu a reușit nici până în prezent să își definească public orientarea politică. Este un conglomerat de stânga-dreapta care, dacă ar încerca să se limpezească doctrinar, riscă divizarea în fragmente minuscule, irelevante ca forță politică pentru viitoarele alegeri și din perspectiva unei alternanțe la guvernare. Deși din 2012 până azi au trecut șase ani, PNL încă mai este un partid marcat de mentalitatea fostului USL (ironizată drept Uniunea Socialist-Leninistă). Dacian Cioloș, fostul prim-ministru al guvernului de tehnocrați (care îl aveau, însă, printre ei, pe Vasile Dâncu în importanta funcție de ministru al administrației și dezvoltării regionale) nu are nici destulă carismă, nici prea multă autoritate pentru a constitui un partid cu pondere semnificativă în opțiunile electoratului. UDMR rămâne ce a fost mereu, un partid etnic care se alătură oricărei forțe politice ajunse la guvernare, indiferent de orientare, pentru a-și îndeplini angajamentele luate în fața electoratului maghiar, care pare mai exigent decât electoratul majoritar. Fenomenul “Rezist”, interesant în sine, nu se dovedește a fi, la mai mult de un an de la apariție, nici măcar o mișcare de tipul Alianței Civice și refuză în mod constant să își desemneze lideri, să își asume un program și să se organizeze într-o formațiune politică de tip nou, care ar putea contribui cu ceva la o schimbare înspre mai bine a țării.

În acest context socio-politic destul de greu respirabil, de la începutul lui 2017 și până în prezent, coaliția de guvernare PSD-ALDE a putut să-și vadă de obiectivele reale (neînscrise explicit în programul cu care a câștigat alegerile), beneficiind de o majoritate parlamentară confortabilă și de o opoziție cvasi-inexistentă. Iar liderul ei necarismatic și autoritar, Liviu Dragnea, a beneficiat de o nesperată marjă pentru manevre și combinații de tot felul, în care e un practicant cu veche experiență. Cu astfel de avantaje, cum să nu fii tentat să îți adjudeci întreaga putere – legislativă, executiv-guvernamentală și judecătorească, fără a mai pune la socoteală cea de-a patra putere în stat, mass-media, care cu mici excepții e gata să îți servească drept câine de pază contra adversarilor care nu te admiră? Cum să nu fii tentat să vrei să ajungi – pe urmele lui Ceaușescu, care a creat precedentul – conducător mult stimat și mult iubit pe plaiurile unde cândva hălăduiau figuri populare, precum ciobanul Bucur și Papură Vodă?… Dar chiar sfânt de Maglavit să fii, și tot ajungi să îți închipui că destinul ți-a dat ție ca mare misiune istorică să cârmuiești nația fără să mai dai socoteală în fața nimănui. Iar dacă vreo câteva sute de mii de oameni preferă să părăsească în fiecare an țara în loc să stea aici, fiindcă e greu de trăit, cu atât mai bine!…

…Și totuși, iată că, după multă trudă, în ceasul al doisprezecelea, opoziția arată că dorește să își ia rolul în serios și anunță o moțiune de cenzură în luna iunie. Normal, cine altcineva să uzeze de acest drept, de care și PSD-ul s-a folosit în 2012, când se afla pe băncile opoziției parlamentare?! Nimeni nu stă în opoziție așa, de florile mărului. Acum ar fi, așadar, șansa ca USR și PNL să demonstreze că sunt partide care contează, nu “sparring partners” dintr-o partidă de box aranjată. Singura problemă este că, oricât s-ar strădui, nici PNL și nici USR nu pot egala performanța de acum șase ani a vajnicului opoziționist Crin Antonescu și a amicilor săi, care, tot cu o moțiune, l-au dat jos în doi timpi și trei mișcări pe MRU cu toți junii lui miniștri la un loc. Chiar dacă, așa cum susține Ludovic Orban, în rândurile liberalilor nu ar exista nici o “cârtiță”, nici un “șobolan” și nici vreo altă vietate care sapă pe ascuns, voturile în favoarea moțiunii din direcția opoziției reunite nu ar fi nici pe departe suficiente. Cu PNL și USR, fără PMP și alte entități parlamentare utile, moțiunea de cenzură se anunță ca o competiție inegală, sortită unui eșec de succes.

…Numai că, iată, de ceva vreme mai avem o competiție, în care actanții sunt Ponta și Dragnea. Deși nu se poate spune în acest moment cum și în cât timp, este de presupus că această confruntare ar putea să-i dea în final câștig de cauză mai tânărului și mai europeanului Ponta. Detaliul că Ponta, numit de Adrian Năstase cândva “Micul Titulescu”, după ce a ajuns prim-ministru, abuza de ficțiuni variate, mințind “așa cum respira”, a fost mai mult o sintagmă anecdotică, datorată lui Băsescu, care nu poate fi considerat un etalon de moralitate, așa cum se vede tot mai bine în ultima vreme. Ponta nu poate să lăcrimeze spunând “Dragă Stolo”, cum a făcut Băsescu, dar este unul dintre puținii lideri politici care îi poate arăta lui Dragnea tușa, după care se va putea face și o mică rearanjare pe scena politică. Necesară, fără îndoială, ca să nu cădem cu toții în fandaxie. Maturizat de experințele pe care viața l-a obligat să le trăiască, el este din nou pe un trend ascendent și a ajuns, în mod paradoxal, să se identifice și cu cei care în 2015 i-au antrenat căderea, în urma focului de la “Colectiv”. Cert este că, așa cum a fost guvernată în ultimul an și jumătate, România nu mai poate rezista mult, fără să piardă ceea ce, de bine, de rău, a câștigat. Dacă Dragnea rămâne neclintit în locul unde este acum, precum un planton pus de pază pe hol la o cazarmă, în ciuda tuturor considerentelor de maleabilitate politică pe care orice om destupat la minte le admite, prăbușirea lui ar putea să aibă drept efect degringolada partidului pe care îl conduce. Acțiunea lui Ponta este așadar, în contextul de acum, o acțiune destinată să mențină social-democrația în postura de ofertă politică încă viabilă în România.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 − 14 =