Răsfoind presa de altădată (52): Agricultură de tot râsul

Mecanizatorul Gheorghe Cojocaru, de la SMT Băcești (1967)

Gheorghe Stejaru, jurnalist specializat în domeniul agriculturii, a publicat pe pagina a III-a a cotidianului „Flacăra Iașului” (de pe urma căruia mânca o bucată de pâine albă) un material intitulat „Întreținerea culturilor în raionul Huși. Buchetul rezultatelor bune este prea mic”. Ca de obicei, intertitlurile făceau toți banii: „Avansații pot fi numărați pe degete. Miloși cu buruienile. Cine să știe, dacă nu președintele, în primul rînd?! Cultivatoarele stau și așteaptă”.

Iată-ne ajunși cu bine în ultima zi a lunii mai din anul prezent, 2018. Ce s-a mai întâmplat pe vremuri prin raioanele noastre, vom afla în continuare.

Câțiva cetățeni, pe atunci mai tineri, iar actualmente mai în vârstă cu 51 de ani sau chiar absenți de la apelul vieții, s-au adresat redacției cotidianului ieșean cu diverse probleme. Panainte Obreja, „casier comunal la Unțeștii Bîrladului”, informa cetitorii avizi de senzațional că tinerii din comuna dumisale au realizat lucrări voluntar-patriotice în valoare de trei sute și ceva de mii de leuți, iar Petru Onilă, locuitor al Codăieștilor, nu s-a lăsat mai prejos cu laudele aduse uteciștilor din comuna sa, care, scria el, „au curățat de buruieni și scaieți 130 de hectare de izlaz”. Aceleași mărețe realizări au fost raportate și de către A. Pelenouă, din Muntenii de Jos, care a afirmat că „într-o ședință de analiză a Sfatului popular comunal s-a anunțat depășirea planului valoric cu 16%, însumând lucrări în valoare de 321.000 de lei”. Frumoase minciunele, care, spuse zi de zi, deveneau adevăruri absolute.

Confecționera Elena Tătaru, de la Fabrica de confecții Vaslui, fruntașă atât în producție, cât și la învățătură, ea fiind pe atunci elevă în anul I seral (1967)

Sărmanul ajutor de sudor VN Balan, „angajat al Întreprinderii de industrie locală Vaslui”, se plângea că, în cinci luni de când practica această meserie la unitatea sus-amintită, nu primise echipament de protecție, așa că, atunci când suda, pentru a se feri de lumina orbitoare și de scânteile rezultate, folosea, oameni buni, „o bucată de carton”. Cum era și firesc, după o vreme, începuse să-l supere ochii, așa că s-a dus la policlinică, unde tov doctor i-a spus să nu mai lucreze în halul ăsta. Adresându-se tovului maistru, ăsta i-a gavarit „că nu are dreptul la echipament de protecție”. Pe bună dreptate, a terminat cu formula: „și ajutorii de sudori sînt expuși accidentării”.

„Buchet” mic, la pretenții mari

Tot pe 31 mai 1967, de-acum cunoscutul și răscunoscutul Gheorghe Stejaru, jurnalist specializat în domeniul agriculturii, a publicat pe pagina a III-a a cotidianului „Flacăra Iașului” (de pe urma căruia mânca o bucată de pâine albă) un material intitulat „Întreținerea culturilor în raionul Huși. Buchetul rezultatelor bune este prea mic”. Ca de obicei, intertitlurile făceau toți banii: „Avansații pot fi numărați pe degete. Miloși cu buruienile. Cine să știe, dacă nu președintele, în primul rînd?! Cultivatoarele stau și așteaptă”.

Prima frază – prima palmă: „În multe din cooperativele agricole din raionul Huși, lucrările de întreținere a culturilor prășitoare sînt rămase în urmă”. Păi, cum așè, tovilor?! Rușinea cât Dealul Dobrina pe scăfârliile ’mneavoastră! Cum naiba să facem agricultură socialistă de succes, până o să le crape ficații de pizmă venalilor capitaliști occidentali, care au lăsat pământurile oamenilor în pace, fără să-i deranjeze cu „strălucitele” colhozuri?!? Nu se poate! La luptă, tovarăși! Să zdrobim buruienile și ierburile rele până o să iasă scântei din sfânta sapă românească! Huo, franțujilor! Huo, englezoilor! De trei ori huo în contul lor și de o mie de ori ura din piepturile noastre de aramă! În fine, n-or fi făcut chiar în halul ăsta propagandă dibacii și gureșii activiști de partid, dar oleacă tot m-am apropiat.

La Stroiești, Barboși, Deleni și alte unități, numai rasoleală, ce să mai spun… Ba, la prima unitate intrată în discuțiune, prezidentul Gheorghe Sandu „nu cunoștea situația exactă a stadiului lucrărilor”, iar la SMT Barboși, tov Constantin Ciomaga, șeful brigăzii de tractoare, se plânsese reporterului că nu este solicitat de nimeni! Tot ca de obicei, au intrat pe făgașul lor, arhicunoscut, scuzele și pârele aruncate dintr-o ogradă în alta: „Brigadierii de cîmp Ion Bugeac și Aurel Huțanu, din satul Barboși, ne-au informat că fiecare brigadă de cîmp are la dispoziție un cultivator și că cultivatoarele de la sediul brigăzii și tarlaua cu porumb de care aminteam sînt ale brigăzilor din Deleni”, adică, bag io samă, ăilalți erau răspunzători nicidecum măriile lor! Până la urmă, tot palmele bătătorite ale ceapiștilor și grumajii obosiților cai și boi aveau să rezolve problema prășitului…

Tir la Huși?!?

Da, deoarece mă îndoiesc că P. Gîțu, corespondentul ziarului, ar fi avut motive să mintă. Titlul știrii era „Voința Huși – cîștigătoarea concursului cu armă de salon”. La categoria „băieți între 14-16 ani”, primele două locuri fuseseră ocupate de V. Grigoriu (Huși) și A. Florea (Bârlad); la „fete între 14-16 ani”, primele două clasate fuseseră S. Marolicaru (Huși) și A. Polovici (Bârlad). În  fine, pe echipe, a câștigat „Voința” Huși, iar „Voința” Bârlad și „Voința” Vaslui s-au învrednicit cu locurile III și IV.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two × 4 =