Anthony Robbins: Putere nemărginită (IV): Măiestria comunicării

Felul în care comunicăm cu alții și cu noi înșine determină în ultimă instanță calitatea vieții noastre. Cei care reușesc în viață sunt aceia care au învățat cum să folosească orice încercare și să-și comunice lor înșiși experiența câștigată într-un fel care îi determină să schimbe lucrurile în bine. Cei care eșuează se confruntă cu vitregiile vieții și le acceptă cu resemnare. Oamenii care ne modelează viața și cultura stăpânesc și arta comunicării cu alți oameni. Ceea ce au în comun este abilitatea de a comunica o viziune, o frământare, o bucurie sau o menire. Măiestria comunicării este calitatea unui bun părinte, unui mare artist, unui mare om politic sau unui bun dascăl.

Aproape fiecare capitol din această carte abordează într-un fel sau altul problema comunicării, aruncând punți de legătură, deschizând noi căi și împărtășind noi viziuni. Din prima parte a acestei scrieri puteți învăța cum să luați controlul asupra creierului și corpului vostru și cum să le dirijați mai eficient decât o făceați înainte. Ne vom ocupa de factori care influențează felul în care comunicați cu voi înșivă. Vom căuta o cale să descoperim ceea ce vreți cu adevărat de la viață și cum să comunicați mai eficient cu alții, precum și felul în care puteți anticipa tipurile de comportament pe care îl manifestă îndeobște diferite tipuri de oameni. Apoi, vom privi dintr-o perspectivă mai largă către felul în care ne comportăm, ceea ce ne motivează și cu ce contribuim. Este vorba despre cum să folosiți lucrurile nou învățate și să deveniți un conducător.

Când am scris această carte, scopul meu inițial a fost să alcătuiesc un manual pentru dezvoltare umană, o carte care să conțină cea mai bună și cea mai recentă tehnologie a schimbării umane. Am vrut să vă înarmez cu priceperile și strategiile care să vă dea posibilitatea să schimbați tot ceea ce doriți și s-o puteți face mai repede decât ați visat vreodată. Am vrut să creez o oportunitate pentru voi ca să puteți îmbunătăți rapid calitatea experienței voastre de viață. Am mai vrut să creez o lucrare la care să vă puteți întoarce iar și iar și să găsiți întotdeauna ceva folositor pentru viața voastră. Știam că multe dintre subiectele pe care aveam să le abordez ar putea fi baza unor cărți de sine stătătoare. Am vrut totuși să vă ofer informații care să fie complete, ceva care să poată fi folosit în orice domeniu. Sper ca această carte să fie pentru voi un ghid în toate aceste probleme.

Când manuscrisul a fost gata, primii care au citit-o au apreciat-o foarte mult, cu o singură obiecție: “Aici sunt două cărți. De ce nu le separi, să publici una acum și pe următoarea peste un an?”. Scopul meu a fost să-ți ofer ție, cititorule, cât mai multe informații de calitate, pe cât puteam de repede. Nu voiam să distribui cu zgârcenie aceste sfaturi, unul câte unul. M-am temut, totuși, că mulți nici nu vor ajunge să parcurgă acele părți ale cărții pe care eu le consider ca fiind cele mai importante, pur și simplu pentru că numeroase studii au dovedit că mai puțin de 10% dintre cei care cumpără o carte ajung să treacă de primul capitol. La început, nu am dat crezare statisticilor, apoi mi-am amintit că mai puțin de 3% dintre cetățenii țării sunt independenți din punct de vedere financiar, mai puțin de 10% au un țel clar în viață, doar 35% dintre femeile americane – iar bărbați și mai puțin – se simt în formă fizică bună și că, în multe state, una din două căsnicii eșuează în divorț. Doar un mic procent de oameni trăiesc viața așa cum au visat-o. De ce? Pentru că este nevoie de un efort și de fapte grăitoare.

Bunker Hunt, petrolistul miliardar texan, a fost întrebat odată ce sfat le-ar putea da altora ca să reușească. El a răspuns că este ușor să reușești. Mai întâi, îți stabilești exact ce anume vrei să reușești; în al doilea rând, te hotărăști dacă ești dispus să faci sacrificiul pe care îl cere reușita ta – și pe urmă, faci acel sacrificiu. Dacă nu faci cel de-al doilea pas, nu vei obține niciodată ceea ce dorești, pe termen lung. Îmi place să-i numesc pe cei care sunt dispuși să facă sacrificiul „acei puțini care fac”, spre deosebire de „cei mulți care zic”. Vă provoc să vă jucați cu acest material, să-l citiți, să împărtășiți și altora ceea ce învățați și să vă bucurați de el.

În acest capitol am subliniat prioritatea trecerii la fapte. Există însă mai multe moduri de a trece la fapte. Cele mai multe dintre ele depind de încercare și eșec. Majoritatea celor care au reușit din plin s-au orientat și reorientat de nenumărate ori până când au obținut ceea ce au dorit. Metoda încercării și eșecului este bună cu o singură obiecție: este nevoie de o mare cantitate dintr-o resursă pe care nimeni dintre noi nu o are nelimitat – timp.

Ce-ați zice dacă ar exista o cale mai scurtă să treceți la fapte care ar grăbi procesul de învățare? Ce-ați zice dacă v-aș arăta cum să învățați exact lecțiile pe care le-au învățat deja cei împliniți? Acest lucru se poate realiza prin modelare, o cale de a reproduce exact felul de desăvârșire al altora. Ce anume fac ei ca să se evidențieze în comparație cu alții care se rezumă doar să viseze la reușită? Haideți să descoperim…

Deosebirea care contează

Mergea cu motocicleta pe autostradă, cu o viteză de peste 100 de km/h, când deodată i-a atras privirea ceva de pe marginea șoselei. Când a întors din nou capul spre sensul de mers, n-a mai avut timp să reacționeze. Aproape că era prea târziu. Camionul uriaș din fața lui se oprise pe neașteptate. Într-o clipă, cu disperarea de a-și salva viața, intră cu motocicleta într-un derapaj înspăimântător, care părea să dureze o veșnicie. Printr-o mișcare chinuitor de lentă, el alunecă sub camion. Capacul rezervorului de benzină sări și se petrecu tot ce se putea mai rău: benzina se împrăștie și luă foc. Următoarele lui momente de conștiență le trăiește pe un pat de spital, cu dureri cumplite, incapabil să se miște, fiindu-i teamă să și respire. Pe trei sferturi din corp are arsuri îngrozitoare de gradul trei. Și totuși nu renunță. Se luptă să revină la viață și își reia cariera de om de afaceri, ca apoi să sufere o altă lovitură: cade cu avionul și rămâne paralizat pe viață de la jumătate în jos.

În viața fiecărui bărbat și a fiecărei femei vine un moment de mare încercare, în care ne este testată fiecare resursă în parte. Un moment în care viața pare să fie nedreaptă cu noi. Un moment în care credința noastră, valorile în care credem, răbdarea noastră, compasiunea noastră, forța de a nu ne lăsa, toate sunt împinse dincolo de orice limită. Unii oameni se folosesc de asemenea momente ca de niște ocazii pentru a deveni mai buni, alții se lasă pur și simplu striviți de asemenea experiențe de viață. V-ați întrebat vreodată de ce reacționează oamenii atât de diferit la încercările la care îi supune viața? Eu m-am întrebat. O bună parte a vieții mele m-a fascinat întrebarea: ce-i face pe oameni să se comporte într-un fel sau altul? De când mă știu, am fost obsedat să descopăr ce anume îi face pe unii bărbați și unele femei să se deosebească de ceilalți. Ce anume îți trebuie ca să fii conducător, o ființă împlinită? Cum se face că pe lumea asta sunt atâția oameni care știu să se bucure de viață în ciuda aproape tuturor vicisitudinilor, în timp ce alții, care par să nu ducă lipsă de nimic, trăiesc în disperare, supărare și amărăciune?

Haideți să vă mai spun povestea cuiva. Viața acestui om pare a fi mult mai luminoasă. Este un artist fabulos de bogat, cu un talent nemaipomenit și nenumărați admiratori. La vârsta de 21 de ani, era cel mai tânăr membru al celebrei trupe de comedie Second City, din Chicago. În foarte scurt timp, a devenit vedeta consacrată a trupei. Curând după aceea, trupa înregistrează un mare succes la New York. El ajunge apoi unul dintre marile staruri de televiziune și de film ale anilor ’70. Mai târziu, se apucă de muzică și se bucură iarăși de același mare succes. Are zeci de prieteni care îl admiră, o căsnicie fericită, case minunate în New York City și Martha’s Vineyard. Pare să aibă tot ce își poate dori cineva.

Care dintre acești doi oameni ați vrea să fiți? Este greu de închipuit că cineva l-ar prefera pe primul. Dar să vă mai spun câte ceva despre acești doi oameni. Primul este unul dintre cei mai realizați, mai puternici și mai plini de viață dintre toți cei pe care îi cunosc. Îl cheamă W. Mitchell, trăiește și o duce foarte bine în Colorado. De când cu accidentul de motocicletă, a avut parte de succes și bucurie mai mari decât alții într-o viață întreagă. A stabilit relații personale fenomenale cu unii dintre cei mai influenți oameni din America. În afaceri, a ajuns miliardar. A candidat chiar pentru Congres, în ciuda chipului său marcat grotesc de accident. Știți care era lozinca sa în campania electorală? „Trimiteți-mă în Congres și n-am să fiu acolo doar un tip drăguț”. În prezent, are o relație extraordinară cu o femeie aparte și candidează cu entuziasm pentru postul de vice-guvernator al statului Colorado.

A doua persoană este cineva pe care îl cunoșteați bine, care v-a adus probabil multă bucurie și plăcere. Se numea John Belushi. A fost unul dintre cei mai faimoși actori de comedie ai vremurilor noastre și unul dintre marile succese artistice ale anilor ’70. Belushi a îmbogățit viața multora, dar nu și pe a lui. Când a murit, la vârsta de 33 de ani, de ceea ce reprezentantul Parchetului a formulat drept „toxicitate acută datorată cocainei și heroinei”, puțini dintre cei care îl cunoșteau s-au mirat. Omul care avea totul ajunsese un toxicoman înrăit care nu se mai controla, buhăit și îmbătrânit peste măsură. Din afară, părea să aibă totul. Pe dinăuntru însă, era găunos, de mulți ani.

Asemenea exemple sunt la tot pasul. Ați auzit vreodată de Pete Strudwick? Născut fără mâini și fără picioare, și-a pus în cap să devină maratonist și a alergat până acum 43.000 de km. Gândiți-vă la povestea nemaipomenită a lui Helen Keller sau la Candy Lightner, fondatoarea asociației „Mame împotriva condusului în stare de ebrietate”. A trăit o tragedie teribilă -fiica ei a fost omorâtă de un șofer beat la volan – a înființat o organizație care a salvat probabil mii de vieți. La cealaltă extremă, gândiți-vă la oameni ca Marilyn Monroe sau Ernest Hemingway, oameni care au cunoscut succese fabuloase și care au sfârșit prin a se auto­distruge.

Așa că vă întreb: care este deosebirea dintre a avea și a nu avea? Care este deosebirea dintre a putea și a nu putea? Care este deosebirea dintre a face și a nu face? De ce unii oameni au parte de necazuri îngrozitoare, de neînchipuit și totuși fac din viața lor o sărbătoare, în timp ce alții, deși au tot ce-și doresc, fac din viața lor un coșmar? De ce unii se folosesc de orice experiență din viața lor pentru a o transforma în avantaj, în timp ce alții folosesc orice astfel de experiență împotriva lor? Care este deosebirea dintre W. Mitchell și John Belushi? Care este deosebirea care contează? (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

3 × one =