Răsfoind presa de altădată (55): Patimi de cinefil

Recoltarea orzului pentru siloz la GAS Moara Grecilor (1967)

La unicul cinematograf din Vaslui, fostul „IC Frimu”, redenumit „Vasluiul”, mare dandana, oameni buni! „Activistul cultural” George Stoian (mai târziu, redactor la cotidianul „Vremea nouă”) și-a încercat măiastra-i pană într-un articol de numai nouă rânduri și două cuvinte, numit „Filme ciuntite”. Dotat și cu oleacă de umor, omul a scris următoarele: „La cinematograful din Vaslui se proiectează, uneori, filme din care lipsesc zeci de metri de peliculă. Se spune – aruncă pastila don George – că aceasta constituie un «nou procedeu» pentru a ajuta spectatorii să ajungă mai repede la deznodământul acțiunii filmului”. Ultima dată când am avut ocazia să discut cu acest distins domn, George Stoian, a fost în anul 2012, la una dintre edițiile Festivalului „Constantin Tănase”.

Prima jumătate a anului 1967 a adus o importantă colaborare cu firma americană „Pepsi-Cola Pepsico inc.”, prin deschiderea primei linii de producție în localitatea Ovidiu, de lângă Constanța. Ca mai toate cele de pe piață, în scurt timp, și această băutură avea să se „încalțe” în ciubote roșii, negăsindu-se oricât ai fi căutat. La Vaslui, spre exemplu, se putea bea o sticlă de Pepsi doar la noul hotel „Racova” și numai dacă aveai ceva relații la „fetele” din barul de la parter.

Până la celebrul suc americănesc, era bun și al nostru, adică ăla de trandafiri, neacidulat, care, destul de des, se transforma într-un fel de muci, de abia îl puteai scoate din sticlele de 330 de mililitri.

Pe pagina a doua a ziarului „Flacăra Iașului” din 6 iunie 1967, am găsit o știre ce preciza că „Formația de teatru a Casei de cultură a sindicatelor Bîrlad” întreprindea la vremea aceea „numeroase deplasări în localitățile raionului”, cu care prilej prezenta „apreciate spectacole cu piese de teatru”. Aflându-se în comuna Grivița, de pildă, amatorii bârlădeni au jucat în piesa „Georges Dandin” de Molière. Regia spectacolului aparținuse lui Tiberiu Penția, de la Teatrul „Victor Ion Popa” din orașul rulmenților.

Chimicale anti-gângănii și filme fără conținut

Celor care zic că pe atunci nu se tratau pomii fructiferi trebuie să le retez elanul, folosind doar o simplă știre de ziar, dar scrisă cu „bold”, adică îngroșată tipografic pentru a atrage atențiunea celor interesați. Stația de Prognoză și Avertizare Iași publicase pe a treia pagină un avertisment intitulat, firește, „În atenția pomicultorilor”. E drept că tratamentele ce urmau a fi aplicate contra „rapănului părului” și „viermelui mărului” nu erau chiar așa agresive ca astăzi, folosindu-se mai mult zeamă bordeleză (sulfat de cupru, apă și aracet), precum și Detox ori Zineb.

Noua linie de îmbuteliere a băuturii răcoritoare „Pepsi-Cola” de la Ovidiu – Constanța (1967)

La unicul cinematograf din Vaslui, fostul „IC Frimu”, redenumit „Vasluiul”, mare dandana, oameni buni! „Activistul cultural” George Stoian (mai târziu, redactor la cotidianul „Vremea nouă”) și-a încercat măiastra-i pană într-un articol de numai nouă rânduri și două cuvinte, numit „Filme ciuntite”. Dotat și cu oleacă de umor, omul a scris următoarele: „La cinematograful din Vaslui se proiectează, uneori, filme din care lipsesc zeci de metri de peliculă. Se spune – aruncă pastila don George – că aceasta constituie un «nou procedeu» pentru a ajuta spectatorii să ajungă mai repede la deznodământul acțiunii filmului”. Ultima dată când am avut ocazia să discut cu acest distins domn, George Stoian, a fost în anul 2012, la una dintre edițiile Festivalului „Constantin Tănase”.

Un funcționar foarte supărat, pe numele său Ioan Vîrgolici, se plânsese la gazetă de „autobuzele care circulă pe traseul Liceul «Gheorghe Gheorghiu Dej» – Centru din orașul Bîrlad”, care, zicea ’mneasale, „nu opresc dimineața în stații, iar în cele mai fericite ocazii, opresc o dată la două stații, dar numai acolo unde sînt… mai puțini călători”. Curat murdar, coane Fănică, ce să-ți spui!

Partidu’ e-n toate, ce mama naibii!

Tov director al Cabinetului raional de partid Vaslui, Iosub Țalic, care, datorită importantei funcții peceriste ce-i umplea punga cu mangoți, zace în cimitirul evreiesc, nefiind probabil nevoie de purtători ai carnetului roșu în Israelul capitalist, anunțase clientela ziarului „Flacăra Iașului” că la Vaslui se încheiase „Învățămîntul ideologic al cadrelor didactice”. Trebuie spus că tovul era, în același timp, și profesor la Liceul economic, ceea ce însemna (în limbajul penal actual) cumul de funcții la stat.

Admirabilele noastre cadre didactice (pe care le folosise din plin harnicul partid comunist la colectivizarea agriculturii, precum și la alte treburi murdare) s-au pregătit „În cele trei cercuri de studiere a Socialismului științific”. Mort de curiozitate, arunc o geană și pe numele celor trei magnifice inele: „1) Națiunea ca formă de comunitate umană. Înflorirea statului și națiunii în condițiile socialismului”; „2) Crearea PCR – cotitură istorică în dezvoltarea mișcării muncitorești din România. PCR – forță politică conducătoare a societății noastre”; „3) Rolul conducător al partidului în etapa desăvîrșirii construcției socialismului”.

Doamne – Dumnezeule! Ce teme generoase! Ce somn strașnic, cu sforăituri și vânturi slobozite inconștient, vor fi avut și tras stimabilii dascăli vasluieni! La urmă, iaca și doi evidențiați: Antoaneta Constantiniu și Dumitru Lupu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

20 + 2 =