Anthony Robbins: Putere nemărginită (VII): Starea posibilă

La vremea când veți fi terminat această carte, veți ști cum să vă transpuneți în stările de maximă disponibilitate, dătătoare de puteri și să ieșiți din cele proaste prin propria voastră voință. Țineți minte: ca să dobândiți putere trebuie să treceți la fapte. Scopul meu în ceea ce vă privește este să vă dezvălui cum să folosiți stările care să vă determine să treceți la fapte concrete, hotărâtoare, precise.

O stare poate fi definită ca fiind totalitatea milioanelor de procese neurologice care se petrec în noi, cu alte cuvinte, totalitatea experiențelor la un anumit moment. Majoritatea acestor stări se petrec fără un control conștient din partea noastră. Vedem ceva și reacționăm, intrând într-o stare anume. Poate fi o stare plină de orientare și utilă sau una neorientată și limitativă, dar cei mai mulți dintre noi nu fac mare lucru ca s-o controleze. Deosebirea dintre cei care nu reușesc să-și atingă scopurile în viață și cei care reușesc reprezintă deosebirea dintre cei care nu pot să se transpună într-o stare care să le sprijine scopurile și cei care se transpun din plin într-o stare care îi sprijină în realizările lor.

Aproape tot ceea ce își doresc oamenii este o anume stare posibilă. Faceți o listă cu tot ce vă doriți în viață. Vreți să aveți parte de dragoste? Ei bine, dragostea reprezintă o stare, un sentiment sau o emoție pe care ne-o semnalăm și o simțim în noi pe baza anumitor stimuli din mediul înconjurător. Poate că vă doriți bani. Ei, poate că nu vă interesează să aveți acele bucățele de hârtie verde împodobite cu figuri ale diverselor personalități decedate. Vreți ceea ce înseamnă banii pentru voi: dragostea, încrederea, libertatea sau oricare alte stări credeți voi că vă ajută să-i obțineți. Deci, cheia către dragoste, bucurie, către acea putere spre care tinde omul de ani și ani – abilitatea de a-și conduce viața – este abilitatea de a ști cum să-ți stăpânești și conduci stările.

Prima condiție ca să-ți orientezi starea și să obții rezultatele pe care le dorești în viață este să înveți să-ți dirijezi efectiv creierul. Ca să învățăm să facem acest lucru trebuie să înțelegem puțin cum funcționează el. Mai întâi de toate, trebuie să știm ce anume generează o stare.

Secole de-a rândul, omul a fost fascinat de modurile în care putea să-și modifice stările. A încercat prin post, droguri, ritualuri, muzică, sex, hrană, hipnoză, descântec. Toate acestea au folosul lor, dar și neajunsuri. Aveți acum posibilitatea să aflați căi mult mai solide și, în multe cazuri, mai rapide și mai precise.

Dacă orice manifestare comportamentală este rezultatul stării în care ne aflăm, putem genera diferite comunicări și comportamente într-o măsură mai mare când ne aflăm în stări productive decât atunci când ne aflăm într-una neproductivă. Întrebarea este: ce anume generează starea în care ne aflăm? Există două componente principale ale stării: prima o constituie reprezentările noastre interioare, iar a doua – condiția în care se află fiziologia noastră și folosirea ei. Ce și cum vă imaginați lucrurile, precum și ce și cum vi le comunicați vouă înșivă în legătură cu o anumită situație cu care vă confruntați – iată ce creează starea în care vă aflați și, de aici, felul comportamentului pe care îl aveți.

De exemplu, cum vă purtați cu soțul/soția sau prietenul/prietena când ajunge acasă mult mai târziu decât a promis? Ei bine, comporta­mentul vostru va depinde în mare măsură de starea în care vă aflați atunci când ființa iubită se întoarce acasă, iar starea voastră va fi determinată în mare măsură de ceea ce vă reprezentați în mintea voastră ca motiv al întârzierii. Dacă, ore întregi, v-ați imaginat această persoană dragă în legătură cu vreun accident, plină de sânge, moartă ori într-un spital, atunci când intră pe ușă s-ar putea s-o întâmpinați cu lacrimi în ochi, răsunând ușurați, ori cu o îmbrățișare caldă și cu întrebarea: ce s-a întâm­plat? Acest comportament provine dintr-o stare de îngrijorare. Dacă v-ați imaginat că persoana iubită a întârziat din cauza unei întâlniri clandestine sau din cauză că, pur și simplu, nu-i pasă de timpul vostru sau de sentimentele voastre, când va ajunge acasă, o veți primi cu totul altfel.

Întrebarea care se pune acum este evidentă: ce anume face ca o persoană să-și reprezinte niște lucruri în urma stării de îngrijorare, pe când o alta își creează reprezentări interioare care o aduc într-o stare de neîncredere sau furie? Există mai mulți factori. Poate că am luat modelul după reacțiile părinților noștri sau alte tipare de rol legate de acest fel de experiențe. Dacă, atunci când erați copii, mama era mereu îngrijorată când tata venea târziu acasă, acum, voi vă puteți reprezenta lucrurile într-un fel în care să vă îngrijoreze. Dacă mama spunea că nu are încredere în tata, s-ar putea ca și voi să adoptați acest model. Toate crezurile, atitudinile, valorile și experiențele noastre trecute legate de o anumită persoană ne afectează tipul de reprezentări pe care ni le vom face despre manifestările lor comportamentale.

Cum simțim viața

Există un factor și mai important și mai puternic în felul în care percepem și ne reprezentăm lumea – acesta este condiția și tiparul nostru de folosire a propriei fiziologii. Tensiunea musculară, ce anume mâncăm, felul în care respirăm, postura, nivelul general al funcționării biochimice, toate acestea au un impact uriaș asupra stării noastre.

Reprezentarea interioară și fiziologia sunt legate între ele printr-o buclă cibernetică. Orice ar afecta-o pe una o va afecta automat și pe cealaltă. Schimbarea stărilor presupune schimbarea reprezentării interioare, ca și schimbarea fiziologiei. Dacă, atunci când persoana iubită (soțul/soția/copilul) ar fi trebuit să fie deja acasă, corpul vostru se află într-o stare productivă, veți percepe probabil acea persoană ca fiind blocată în circulație sau pe drumul către casă. Dacă, din diferite motive, vă aflați într-o stare fiziologică de mare tensiune musculară sau sunteți extrem de obosiți, dacă vă doare ceva ori aveți glicemia scăzută, veți avea tendința să vă reprezentați lucrurile într-un mod care vă amplifică sentimentele negative.

Gândiți-vă puțin: atunci când simțiți că vibrați fizic și vă simțiți în formă, nu percepeți lumea înconjurătoare cu totul altfel decât atunci când sunteți obosit sau vă doare ceva? Condiția fiziologiei voastre schimbă practic felul în care vă reprezentați lumea înconjurătoare și o simțiți. Atunci când percepeți lucrurile ca fiind grele sau supărătoare, corpul vostru nu se conformează oare și se încordează? Acești doi factori – reprezentarea interioară și fiziologia – interacționează în mod constant unul cu celălalt pentru a crea starea în care ne aflăm, care, la rândul ei, determină manifestările comportamentale pe care le afișăm. Ca urmare, pentru a controla și îndruma manifestările comportamentale, trebuie să ne putem controla și îndruma stările; ca să ne controlăm stările, trebuie să ne controlăm și să ne îndrumăm în mod conștient reprezentările interioare și fiziologia. Închipuiți-vă cum ar fi să fiți capabili să vă țineți sub control 100% starea voastră în orice moment!

Înainte să ne putem îndruma experiențele de viață, trebuie să înțelegem cum simțim viața. Ca mamifer, ființa umană primește și își reprezintă informațiile despre mediul înconjurător prin receptori specializați și organe de simț. Există cinci simțuri: gustativ – gustul, olfactiv – mirosul, vizual – văzul, auditiv – auzul, tactil – pipăitul. Pentru a lua majoritatea hotărârilor care au un impact direct asupra comportamentului, folosim doar trei dintre aceste simțuri: vizual, auditiv și tactil.

Acești receptori specializați transmit stimuli externi către creier. Prin intermediul proceselor de generalizare, distorsiune și ștergere, creierul ia apoi aceste semnale electrice și le filtrează într-o reprezentare interioară. Prin urmare, reprezentarea voastră interioară, experiența voastră legată de un eveniment, nu este tocmai ceea ce s-a întâmplat, ci mai degrabă o re­prezentare interioară personalizată. Mintea conștientă a unui individ nu poate folosi toate semnalele care i se trimit. Probabil că ați înnebuni pur și simplu dacă ați conștientiza miile de stimuli începând cu pulsul sanguin dintr-un deget de la mâna stângă până la vibrația din ureche. Din fericire, creierul filtrează și depozitează informațiile de care are nevoie sau de care se așteaptă să aibă nevoie mai târziu și permite minții conștiente să nu ia în seamă restul.

Acest proces de filtrare explică uriașul domeniu al percepției umane. Doi oameni pot vedea același accident rutier, dar îl pot relata complet diferit. Poate că unul dintre ei a fost mai atent la ceea ce a văzut, iar celălalt la ce a auzit. Ei au observat din unghiuri diferite. Au o fiziologie diferită de a începe procesul de percepție. Unul poate avea dioptrii mari, iar celălalt poate avea resurse fizice reduse. Poate că unul dintre ei a suferit el însuși un accident și are o reprezentare încă vie, gata înmagazinată. Oricum ar sta lucrurile, cei doi vor avea reprezentări diferite ale aceluiași eveniment și vor continua să înma­gazineze acele percepții și reprezentări interioare ca pe niște filtre noi prin care vor judeca lucrurile pe viitor.

Vă semnalez un concept important: „harta nu este totuna cu teritoriul”. Alfred Korzybski scria în “Science & Sanity”: „Trebuie luate în seamă caracteristicile importante ale hărții. Harta nu este teritoriul pe care îl reprezintă, dar, dacă este corect făcută, are o structură similară cu a teritoriului, ceea ce o face să fie de folos”. Sensul, pentru indivizi, este că reprezentarea lor interioară nu este o redare precisă a unui eve­niment, este doar o interpretare filtrată prin crezurile, atitudinile, valorile personale specifice și prin ceva numit meta-programe. Poate că de aceea a afirmat odată Einstein: „Oricine încearcă să facă pe judecătorul pe tărâmul adevărului și al cunoașterii este aruncat în nau­fragiu de hohotele zeilor”.

De vreme ce nu știm exact cum stau lucrurile, ci doar cum ni le reprezentăm, de ce să nu ni le reprezentăm în așa fel încât să ne dea putere și nouă și altora, în loc să dăm naștere la limitări? Cheia succesului acestei acțiuni este administrarea memoriei – formarea reprezentărilor care creează în mod constant stările cele mai dătătoare de puteri pentru un individ. În orice experiență există anumite lucruri pe care merită să-ți concentrezi atenția. Chiar și persoana cea mai realizată se poate gândi la ceva ce nu merge și poate intra într-o stare de deprimare, frustrare sau supărare sau se poate concentra pe toate lucrurile care merg bine în viața ei. Oricât de neplăcută ar fi o situație, ți-o poți reprezenta într-un fel care să te mobilizeze.

Oamenii de succes sunt capabili să ajungă la starea lor cea mai productivă pe o bază solidă. Nu asta-i diferența între cei care reușesc și cei care nu reușesc? Aduceți-vă aminte de W. Mitchell. Nu ceea ce i se întâmplase conta, ci felul în care își reprezenta ceea ce se întâmplase. În ciuda faptului că suferise arsuri cumplite și apoi paralizase, a găsit o cale să intre într-o stare productivă. Țineți minte: nu se moștenește nimic rău sau bun. Valoarea înseamnă felul în care ne-o reprezentăm. Ne putem reprezenta lucruri care ne pun într-o stare pozitivă sau putem face opusul. Stați o clipă și vă gândiți la o vreme când vă aflați într-o stare puternică.

Asta facem atunci când călcăm pe cărbuni încinși. Dacă v-aș cere să lăsați cartea și să pășiți pe un pat de cărbuni încinși, mă îndoiesc că o veți face. Nu este ceva ce credeți că puteți face și probabil că nu aveți sentimentele și stările necesare care să vă susțină într-o asemenea încer­care. Astfel că atunci când vă vorbesc despre așa ceva, probabil nu veți intra într-o stare care să vă facă să întreprindeți această acțiune. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

eighteen + 5 =