Răsfoind presa de altădată (58): Creșterea păsărilor… Dodo

Călin Nistor, rectificator la Întreprinderea de Rulmenți Bârlad (1967)

Slavic a apelat la informațiile furnizate de diriguitorii agriculturii raionului Negrești, în acest caz fiind vorba despre tov Vasile Mihăilă, vicepreședinte al numitului for conducător. Acesta, uns cu toate uleiurile parfumate ale demagogiei de partid și de stat, a apelat la sursele lui, ăstfeliu grăind: „În toamna anului trecut, împreună cu alți tovarăși, am elaborat un plan potrivit căruia, în 1967, cooperativele agricole de producție să crească 33.250 de păsări”. Cum am mai spus-o de atâtea ori în aceste articolașe retrospective, numitul tov s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont, aruncând mortăciunile nerealizărilor în curțile altora: „Astă iarnă, însă, cînd au fost aprobate planurile de producție ale unităților pe anul în curs, eu eram pe teren, iar tovarășii de la Uniune și de la Consiliu au scăpat din vedere problema păsărilor. Eroarea a fost depistată abia prin februarie-martie”.

La începuturile lor, colhozurile, redenumite ulterior „cooperative agricole de producție”, avuseseră o gamă diversificată de activități, dar, rapid, din cauza lipsei aproape totale a rentabilității, s-au restrâns la producția vegetală (cu recolte mediocre sau chiar submediocre), precum și la creșterea vacilor de lapte și, pe ici – pe colo, la creșterea oilor.

În epoca dejistă, dar și (parțial) în cea ceaușistă, s-au bătut mult și asurzitor de tare dobele propagandistice pe marile „succesuri” în creșterea păsărilor, a viermilor de mătase sau a albinelor, cu toate că performanțele acestor ramuri nu erau nici pe departe cele reale, fapt care i-a determinat pe foarte mulți președinți de ceapeuri să renunțe la ele, dacă nu voiau să intre și mai adânc în faliment.

Păsăretul negreștean

Tânărul (pe atunci) Constantin Slavic a scris un reportaj-anchetă în „Flacăra Iașului”, căruia i-a dat inspiratul titlu „Practici dăunătoare în creșterea păsărilor”, pentru care s-a deplasat în zona vizată. Prima frază a materialului – prima gogoașă umflată cu pompa IMS-ului din dotare, dar așa era moda: „Creșterea păsărilor poate reprezenta, pentru cooperativele agricole, un important mijloc de sporire a veniturilor”. Păi, analizez eu situația, dacă nu peste mult timp se va renunța la respectiva activitate, cum naiba avea să fie o „importantă sursă de creștere a veniturilor”, când ea, de fapt, ajunsese o importantă sursă a pierderilor, care conduceau, firește, la acumularea unor datorii uriașe pe la băncile creditoare?!

Aspect din biblioteca din Băcești – Negrești (1967)

Ca de obicei, Slavic a apelat la informațiile furnizate de diriguitorii agriculturii raionului Negrești, în acest caz fiind vorba despre tov Vasile Mihăilă, vicepreședinte al numitului for conducător. Acesta, uns cu toate uleiurile parfumate ale demagogiei de partid și de stat, a apelat la sursele lui, ăstfeliu grăind: „În toamna anului trecut, împreună cu alți tovarăși, am elaborat un plan potrivit căruia, în 1967, cooperativele agricole de producție să crească 33.250 de păsări”. Ce fel de „plan” va fi fost ăsta, la virgulă și punct, n-am de unde să știu, dar omul o dăduse dibaci din condei. Cum am mai spus-o de atâtea ori în aceste articolașe retrospective, numitul tov s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont, aruncând mortăciunile nerealizărilor în curțile altora: „Astă iarnă, însă, cînd au fost aprobate planurile de producție ale unităților pe anul în curs, eu eram pe teren, iar tovarășii de la Uniune și de la Consiliu au scăpat din vedere problema păsărilor. Eroarea a fost depistată abia prin februarie-martie”. Oare și în aceste luni tov Mihăilă era pe teren, mă-ntreb și eu, demagogic?!?

Auzind toate astea, imediat, Constantin Slavic și-a luat picioarele la spinare și p-aici i-a fost drumul, până la Consiliul agricol Negrești, pentru a afla și opinia criticatului principal, tov inginer Dumitru Dandeș. Ăst om, c-o falcă-n ceriu și cu una-n pământu, degrabă se pregăti să verse sânge vinovatu: „Nu-i adevărat că am scăpat din vedere această problemă. Inițial era vorba să creștem păsări în trei ferme mari, de cîte 10.000 de bucăți, la cooperativele din Țibănești, Negrești și Rebricea”. Dându-și seama că o asemenea chestie era de domeniul cercetătorilor în futurism și magie neagră, acolo sus, unde numai se făceau planurile pentru a le executa alții, tovii s-au gândit să împartă 33.250 la nouă ceapeuri, revenind (printr-o împărțire cinstită și corectă) câte 3.694,4444 de păsări/colhoz.

Problema amărâtelor cârâitoare a fost dezbătută îndelung în articolul ziaristului ieșean, la el formulând prețioase contribuții și „Petru Brînzei, președintele cooperativei din Țibănești; Constantin Rotundu, instructor al Comitetului raional de partid; Petcu Gelu, medic veterinar; Leonard Popa, inginer zootehnist; Mihai Panaite, președinte; Dan Marinescu, vicepreședinte al Consiliului raional”, precum și alți „păcătoși” cărora numai de planul la păsări nu le ardea!

Deci, fără alte comentarii, aceasta era REALITATEA în agricultura socialistă a României, după ce s-a luat cu japca pământul oamenilor pentru care moșii și strămoșii lor (sau chiar ei) l-au plătit cu sânge și sudoare…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen + 5 =