Anthony Robbins: Putere nemărginită (X): Convingerile

John Stuart Mill scria odată: „Forța unei persoane care are o credință este egală cu forța a 99 de oameni care au doar interese”. Iată de ce convingerile deschid calea către desăvârșire. Convingerea trimite o comandă directă către sistemul vostru nervos. Atunci când credeți că un lucru este adevărat, chiar intrați în starea că acel ceva este adevărat. Mânuite cu pricepere, convingerile pot fi cele mai puternice forțe care să creeze binele în viața voastră. Pe de altă parte, convingerile care vă limitează acțiunile și gândurile pot fi tot atât de devastatoare. De-a lungul istoriei, religiile au însuflețit milioane de oameni și le-au dat tăria să facă lucruri de care ei nu se credeau în stare. Convingerile ne ajută să eliberăm resursele cele mai prețioase din adâncul nostru, creând și dirijând aceste resurse în sprijinul rezultatelor pe care urmărim să le obținem.

Convingerile sunt busola și hărțile care ne ghidează către țelurile noastre și ne dau sentimentul de siguranță că vom ajunge acolo. Fără convingeri sau priceperea de a pătrunde la ele, oamenii pot fi lipsiți de puteri, sunt precum o motocicletă fără motor sau fără ghidon. Cu convingeri călăuzitoare puternice, aveți puterea să treceți la fapte și să creați lumea în care să vreți să trăiți. Convingerile vă ajută să vedeți ce anume vreți și vă dau puteri să obțineți acele lucruri.

De fapt, în comportamentul uman nu există forță mai puternică decât credința. În esență, istoria omenirii este de fapt istoria credinței umane. Cei care au schimbat istoria – Christos, Mahomed, Copernic, Columb, Edison, Einstein – au fost oamenii care ne-au schimbat convingerile. Pentru a ne schimba propriul comportament, trebuie să începem cu schimbarea convingerilor noastre. Dacă vrem să copiem desăvârșirea, trebuie să învățăm să copiem convingerile celor care ajung la desăvârșire.

Cu cât aflăm mai mult despre comportamentul uman, cu atât aflăm mai mult despre puterea extraordinară pe care o au convingerile asupra vieții noastre. În multe privințe, acea putere sfidează modelele logice pe care le avem mulți dintre noi. Este însă limpede că, chiar la nivel fiziologic, credințele (reprezentări interne corespunzătoare) au control asupra realității. Nu cu mult timp în urmă, s-a întreprins un studiu asupra schizofreniei. Într-unul dintre cazuri era vorba de o femeie cu personalitate dublă. În mod normal, nivelurile glicemiei ei erau perfect normale, dar în momentele în care credea că este diabetică, întreaga ei fiziologie se schimba în așa fel încât să semene cu cea a unui diabetic. Convingerea ei devenea realitate.

Tot în acest spirit, s-au făcut numeroase studii în care o persoană aflată în transă hipnotică este atinsă cu o bucată de gheață care îi este reprezentată ca o bucată de metal încins. În locul atins apare invariabil o arsură. Ceea ce a contat nu a fost realitatea, ci convingerea – comunicarea neîndoielnică directă către sistemul nervos. Creierul face pur și simplu ceea ce i se spune să facă.

Cei mai mulți dintre noi cunosc efectul placebo. Oameni cărora li se spune că un medicament va avea un anumit efect vor simți de mai multe ori acel efect, chiar dacă li se va administra o pastilă goală, fără proprietăți active. Norman Cousins, care a aflat printre primii despre puterea credinței în înlăturarea bolii sale, conchide: „Medicamentele nu sunt întotdeauna necesare, dar credința în vindecare este necesară întotdeauna”.

S-a făcut un studiu placebo remarcabil asupra unui grup de pacienți cu ulcer perforat. Grupul a fost împărțit în două. Celor din primul grup li s-a spus că li s-a administrat un medicament nou care le va face bine cu siguranță. Celor din al doilea grup li s-a spus că li se va administra un medicament experimental despre ale cărui efecte se știa foarte puțin. 70% dintre cei din primul grup au înregistrat o ameliorare semnificativă a ulcerului și numai 25% din al doilea grup au dat rezultate similare. În ambele cazuri, pacienții au primit un medicament fără nicio proprietate activă. Singura deosebire a fost în sistemul de convingeri adoptat.

S-au făcut studii și mai interesante asupra unor persoane care, primind medicamente cunoscute ca având un efect nociv, nu au manifestat niciun astfel de efect atunci când li s-a spus că rezultatul va fi pozitiv. Studii conduse de dr. Andrew Weil au dovedit că experiențele celor care folosesc medicamente corespund exact efectelor pe care le așteaptă. A aflat că poate face pe cineva care a primit o doză de amfetamină să se simtă sedat sau pe altcineva care a primit barbiturice să se simtă stimulat. „«Magia» medicamentelor se află în mintea celui care le folosește, și nu în medicamente”, a conchis Weil.

În toate aceste situații, singura constantă care a afectat puternic rezultatele a fost convingerea, adică mesajele consecvente transmise creierului și sistemului nervos. Cu toată puterea lui, procesul nu presupune niciun fel de magie obscură. Convingerea nu este nimic altceva decât o stare, o reprezentare interioară care guvernează comportamentul. Poate exista o convingere însuflețitoare în posibilitate – o convingere că vom reuși să facem ceva sau să realizăm altceva. Poate exista o credință descurajatoare – convingerea că nu vom reuși, că limitările noastre sunt limpezi, de nerezolvat și copleșitoare. Dacă voi credeți în succes, veți găsi puteri să-l obțineți. Dacă însă credeți în eșec, acele mesaje vor tinde să vă conducă să trăiți și acea experiență. Țineți minte: aveți dreptate indiferent dacă spuneți că puteți să faceți un anumit lucru sau că nu puteți să-l faceți. Ambele feluri de convingeri au mare putere. Problema este ce fel de convingeri este cel mai bine să avem și cum să ni le dezvoltăm.

Sursele convingerilor

Nașterea desăvârșirii începe cu conștientizarea de către noi a faptului că o convingere poate fi aleasă. De obicei, nu gândim așa, dar convingerea poate fi o alegere conștientă. Vă puteți alege convingeri care să vă blocheze sau convingeri care să vă sprijine. Șmecheria este să alegeți convingeri care să vă conducă spre succes și către rezultatele pe care le doriți și să vă lepădați de cele care vă trag înapoi.

Cea mai eronată concepție pe care o au oamenii în legătură cu convingerea este că aceasta este un concept intelectual, static, un fel de înțelegere fără legătură cu acțiunea și cu rezultatele. Nimic mai neadevărat! Convingerea reprezintă pragul către desăvârșire tocmai pentru că nu are nimic static și fără legătură.

Convingerea noastră este cea care hotărăște cât din potențialul nostru vom fi capabili să aruncăm în luptă. Convingerile pot da drumul fluxului de idei sau îl pot opri. Cineva vă spune „Adu-mi sarea, te rog!” și, pe când intri în încăperea alăturată, zici “Dar nu știu unde e”. După o căutare de câteva minute, strigi: „Nu găsesc sarea”. Apoi, acel cineva intră în încăpere, ia sarea chiar de pe raftul din fața ta și îți spune: „Uite-o, prostule, e chiar în fața ta. Dacă era șarpe, putea să te muște”. Atunci când ai spus „Nu pot”, i-ai comandat creierului tău să nu vadă sarea. În psihologie, acest lucru se numește scotom. Țineți minte: orice experiență umană, orice ai spus, auzit, simțit, mirosit sau gustat vreodată este pus la păstrare în creierul tău. Atunci când spui cu convingere că nu poți să-ți amintești ceva, ai dreptate. Atunci când îți spui cu convingere că poți, îi dai un ordin sistemului tău nervos, care deschide calea către acea parte din creierul tău care, potențial, este capabilă să furnizeze răspunsurile de care ai nevoie.

Din nou, deci, ce sunt convingerile? Sunt abordări pre-organizate, pre-formate ale percepției, care filtrează de o manieră apreciabilă comu­nicarea către noi înșine. De unde vin convingerile? De ce unii oameni au convingeri care îi propulsează spre succes, pe când alții au convingeri care îi ajută doar să eșueze? Dacă vom încerca să modelăm convingerile care cultivă desăvârșirea, primul lucru de care avem nevoie este să aflăm de unde vin acele convingeri.

Prima sursă este mediul înconjurător. Iată unde se desfășoară în chipul cel mai necruțător ciclurile succesului, care generează succes și cele ale eșecului, care generează eșec. Adevărata groază a vieții din ghetou nu o constituie frustrările și privațiunile de zi cu zi. Oamenii le pot depăși. Adevăratul coșmar este efectul pe care îl are mediul asupra convingerilor și viselor. Dacă tot ce vezi este doar eșec, dacă tot ce vezi este doar disperare, îți va fi foarte greu să-ți formezi reprezentările interioare care să cultive succesul. Am stabilit că modelarea este ceva ce facem cu toții în mod constant. Dacă tu crești în belșug și succes, îți va fi ușor să imiți belșugul și succesul. Dacă tu crești în sărăcie și disperare, de acolo îți vor veni exemplele de posibilități. Albert Einstein spunea: „Puțini oameni sunt capabili să exprime constant păreri care să nu fie influențate de prejudecățile mediului lor social. Cei mai mulți nici măcar nu sunt în stare să formuleze asemenea păreri”.

În cadrul unui curs de modelare pentru nivelul avansat, am introdus un exercițiu în care găsim oameni care trăiesc pe străzile marilor orașe. Îi aducem la curs și le modelăm sistemele de convingere și strategiile mentale. Le oferim hrană și multă dragoste și le cerem doar să povestească grupului despre viața lor, ce părere au despre situația în care se află și de ce cred ei că lucrurile stau așa cum stau. Apoi îi comparăm cu oameni care, în ciuda unor mari tragedii fizice și afective, și-au găsit echilibrul în viață.

La o sesiune recentă, am întâlnit un bărbat de 28 de ani, puternic, inteligent și bine dezvoltat fizic, cu o față chipeșă. De ce era atât de nefericit și își ducea traiul pe străzi, în timp ce W. Mitchell – care, cel puțin la prima vedere, avea mai puține resurse care să-i permită să-și schimbe viața – era atât de fericit? Mitchell a crescut într-un mediu care îi oferea exemple, modele de oameni care învinseseră mari potrivnicii pentru a câștiga un trai fericit. Acest mediu îi oferise încrederea în sine: „Și eu puteam să fac așa ceva”.

Dimpotrivă, acest tânăr, pe care hai să-l numim John, a crescut într-un mediu în care nu existau asemenea modele. Mama lui era prostituată; tatăl lui făcea închisoare pentru că împușcase pe cineva. Când avea opt ani, tatăl său îi injectase heroină. Acel tip de mediu a jucat cu siguranță un rol în ceea ce credea el că se putea face – ceva mai mult decât supraviețuire – și cum se putea face: să-ți duci traiul pe străzi, să furi, să încerci să-ți potolești suferința cu droguri. El credea că oamenii profită întotdeauna de tine dacă nu știi să te păzești, că nimeni nu iubește pe nimeni și altele de acest fel. În noaptea aceea am lucrat cu acest om și i-am schimbat sistemele de convingere. Ca urmare, el nu s-a mai întors niciodată pe străzi. Din acea noapte, a renunțat la droguri. A început să lucreze, iar acum are prieteni și trăiește într-un alt mediu, cu noi convingeri, obținând rezultate.

Dr. Benjamin Bloom, de la Universitatea din Chicago, a studiat o sută de tineri sportivi, muzicieni și studenți cu rezultate de excepție. A fost surprins să constate că majoritatea nu au fost sclipitori de la bun început, dar au fost tratați cu multă atenție, îndrumare și sprijin și astfel au început să se dezvolte. Convingerea că puteau fi deosebiți a existat înainte de a se arăta orice semn vizibil de mare talent.

Mediul poate fi un puternic generator al convingerii, dar nu este doar el. Dacă ar fi așa, am trăi într-o lume statică, în care copiii bogați vor cunoaște numai bogăția, iar copiii săraci nu s-ar ridica niciodată deasupra originii lor. Există însă experiențe și căi de învățare care pot fi incubatoare ale convingerii. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

two × 4 =