Răsfoind presa de altădată (61): Apartamente pentru clasa muncitoare

Cursa Huși-Iași (anii 1935-1940)

De foarte mare interes va fi fost secțiunea dedicată prețurilor și sunt convins că multe familii începuseră să-și facă planuri financiare și multe calcule. Noroc că în acei ani nu era absolut deloc o problemă să ai un loc de muncă stabil. La Bârlad, prețurile variau între 65.000 de lei (două camere în cartierul „Emil Gîrleanu”) și 80.000 de lei (trei camere, în același cartier). Blocurile puse la dispoziția celor amatori erau D1 și B5. La Vaslui, fuseseră propuse apartamente pentru vânzare în blocul A1 din cartierul Donici-Călugăreni.

Anii de început ai domniei absolutiste marca „Nicolae Ceaușescu” cuprinseseră și unele încercări de privatizare, măcar a locuințelor, printr-un program de procurare în masă a apartamentelor contra unor sume de bani calculate corect în birouri contabilicești. Știrea, publicată în toate cotidianele din țară, fusese preluată din mădularul (organul) central al PCR, „Scînteia”. Pe pagina a treia a apariției „Flăcării Iașului” din 13 iunie 1967, au fost publicate note extrem de interesante privind blocurile date la vânzare (apartament cu apartament, firește) și prețurile fiecărei locuințe.

Astfel, fusese prevăzut un avans de minimum 30%, iar ratele se întindeau pe maximum 15 ani, adică 180 de luni. În primii 10 ani din acești 15, locuințele era scutite de impozit. În cuprinsul utilului material publicat la scară națională, se specificaseră și alte detalii: „Costurile apartamentelor sînt în funcție de numărul camerelor și dependințelor, de mărimea și confortul acestora, precum și de condițiile tehnice de amplasament”.

Gara Bârlad, în perioada interbelică

De foarte mare interes va fi fost și secțiunea dedicată prețurilor și sunt convins că multe familii începuseră să-și facă planuri financiare și multe calcule. Noroc că în acei ani nu era absolut deloc o problemă să ai un loc de muncă stabil. La Bârlad, prețurile variau între 65.000 de lei (două camere în cartierul „Emil Gîrleanu”) și 80.000 de lei (trei camere, în același cartier). Blocurile puse la dispoziția celor amatori erau D1 și B5. La Vaslui, fuseseră propuse apartamente pentru vânzare în blocul A1 din cartierul Donici-Călugăreni.

Nu am date despre afacerile imobiliare întreprinse la Bârlad și Vaslui, așa cum nu am nici de la Huși (blocul nr. 1) sau de la Negrești. Doritorii se puteau adresa „serviciilor de sistematizări și arhitectură din toate orașele regiunii Iași”. O notă aparte o făceau apartamentele oferite spre vânzare în rate la Iași, și anume că se livrau „mobilate pînă la cele mai mici detalii”.

Sport și altele

Constantin Slavic, ce-și demonstra uneori talentul multilateral semnând știri din diferite domenii, iată că se „băgase” și peste sport, și nu cu picioarele. Pe pagina a treia a numărului de ziar din care citez și bune și rele, publicase un material referitor la „Barajul pentru promovare în Campionatul regional la fotbal”, din care am aflat lucruri uitate de cei mai mulți, cred.

Acel „baraj” avusese loc în două orașe: Iași și Vaslui. În „capitală”, se înfruntaseră patru echipe, dintre care două, „Penicilina” și „Recolta” Prisecani, au obținut dreptul de a juca în sus-arătatul campionat, începând cu ediția 1967-1968. La Vaslui, s-au bătut (probabil, și la propriu!) „Recolta” Laza, „Unirea” Negrești, „Recolta” Zorleni și echipa campioană a raionului Huși, care nici măcar nu s-a „obosit” să se deplaseze, oferindu-le, astfel, lăzenilor dreptul de a accede mai sus fără niciun pic de transpirație, fie ea și sub limbă. Negreștenii, care activaseră cu trei ani în urmă chiar și în categoria „C”, i-au măcelărit pe tovii ceapiști din Zorleni cu 5-0, așa că jocurile fuseseră făcute.

Un corespondent al „subredacției din Bîrlad” a „Flăcării Iașului” a informat cetitorii despre deschiderea altor „13 secții de prestări de servicii” în mediul rural, că la oraș dădeau pe afară sau în clocot de multe ce erau, vezi tu. Dintre cele 13 (număru’ lu’ taica dracu’!) autorul amintise doar câteva: „O croitorie la Unțești; frizerie și cizmărie la Pogana; secție de zidărie și spoieli la Puiești; centru pentru umplerea sifoanelor la Fălciu”. Informatorul scrisese că „din cele 42 de comune ale raionului Bîrlad, 36 au secții de producție sau de prestări de servicii”, ceea ce, dragii moșului, nu era chiar de colea…

Un individ, pe numele său Gheorghe Călin, din Zorleni, a angajat un taxi pentru a-l duce acasă ca pe un belfer, dar, ajuns la destinațiune, a refuzat să plătească, ba, mai mult de atât, a aruncat în mașină cu bolovani, unul dintre ei rănindu-l pe șofer. Firește, nebunaticul a fost dus la pârnaie „ca să se «răcorească» pentru câteva luni”, pusese punctul pe „i” corespondentul.

La Huși, mare dandana se iscase din cauza unor cetățeni ce locuiau chiar în preajma parcului „1 Mai”, despre care corespondentul local spusese că „este unul dintre cele mai frumoase din regiune”. Numiții gospodari aveau numeroase găini, care, ca toate scurmătoarele, făceau ravagii printre florile parcului. Întrebarea finală a comentatorului: „Spiritul gospodăresc al Sfatului popular orășenesc Huși a căzut cloșcă, cumva?!”. Aferim!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

ten + 2 =