Cartelul achizitorilor de cereale se pregătește din nou să-și ia prada! Care sunt ultimele prețuri?

Cumpărătorii de cereale au început să bată mai des la ușile producătorilor și să le facă… apropouri. Potrivit datelor furnizate de producătorii agricoli, producția medie estimată la nivelul județului în această vară este de 2.363 de kg/ha la grâu, 3.840 de kg/ha la orz și 1.474 de kg/ha la rapiță.

Campania agricolă de vară va lua startul în curând, iar tranzacționarea recoltelor devine pe zi ce trece un subiect tot mai fierbinte. În rândul fermierilor există deja temerea – bazată pe ceea ce s-a întâmplat în mod frecvent în ultimii ani – că achizitorii formează din nou un cartel pentru a fixa prețurile la nivelurile care le convin. Este o suspiciune alimentată în această perioadă de ofertele foarte asemănătoare cu care sunt îmbiați fermierii vasluieni.

„Ultimele prețuri despre care am vorbit cu un cumpărător de cereale care m-a contactat sunt de 52-54 de bani pentru kilogramul de grâu, dar pentru cel nepanificabil mi s-a propus sub 50 de bani. Pentru orz oferă între 46 și 48 de bani, iar pentru rapiță prețul pornește de la 1,45 și ajunge la 1,50 lei kilogramul. Este încă devreme pentru a vorbi despre prețurile reale, pentru că mai sunt două-trei săptămâni până la recoltare. Sunt mulți factori care pot interveni între timp. Oricum, prețurile care sunt vehiculate acum sunt foarte mici, mai ales că producțiile se anunță destul de modeste. În general, ofertele merg la limita rentabilității”, susține un fermier.

“Potrivit datelor furnizate de producătorii agricoli, producția medie estimată la nivelul județului în acest an este de 2.363 de kg/ha la grâu, 3.840 de kg/ha la orz și de 1.474 de kg/ha la rapiță. Cât privește firmele care au în obiectul de activitate achiziționarea cerealelor și a plantelor oleaginoase, acestea oferă, de regulă în perioada recoltatului, prețuri destul de mici, care nu sunt eficiente din punct de vedere economic pentru producători”, confirmă Gigel Crudu, directorul Direcției pentru Agricultură a Județului (DAJ) Vaslui.

Achizitorii acționează în haită

Societățile de panificație, se știe, sunt reprezentate de o asociație patronală puternică, Rompan, care devine foarte activă în ceea ce privește comunicarea cu privire la piața grâului exact în perioada în care se apropie recoltarea, dar și în săptămânile care urmează.

Traderii de cereale au, de asemenea, întâlniri la lumina zilei, anunțate oficial, cu oră și loc de desfășurare, unde discută despre ofertele de sezon, fără să le pese câtuși de puțin că formarea de carteluri este pedepsită de legislația referitoare la concurență.

De partea cealaltă a baricadei, producătorii agricoli se află fiecare pe cont propriu. Cei mari și foarte mari reușesc mai ușor, desigur, să-și eficientizeze valorificarea produselor. Mai greu este pentru cei mici și mijlocii, mai ales dacă nu obțin niște producții satisfăcătoare. Indiferent de categoriile în care se încadrează agricultorii, însă, organizarea lor la nivel asociativ este sublimă, dar aproape că lipsește cu desăvârșire.

„Cartelul cumpărătorilor de cereale s-a reunit. Prețurile care se vehiculează sunt mici și foarte mici și nu-și găsesc justificarea nici în cheltuielile pe care le avem noi, producătorii, dar nici dacă le comparăm cu cele de pe bursele internaționale, unde cerealele se vând cu 50-60 la sută mai scump. Oare Consiliul Concurenței nu poate constata ce se întâmplă? Nu mă refer neapărat la aplicarea de sancțiuni, dar măcar o analiză ar trebui efectuată. Influențele cartelului achizitorilor de cereale sunt clare și produc în mod evident distorsionarea pieței”, susține fermierul.

“Aceste practici sunt cauzate, pe de o parte, de faptul că producătorii nu sunt constituiți în organizații care să aibă posibilitatea negocierii unor prețuri corecte. Pe de altă parte, foarte mulți producători nu dispun de resurse financiare suficiente pentru achiziționarea de îngrășăminte chimice, semințe și pesticide, și atunci sunt nevoiți să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu plata inputurilor în compensare cu produse agricole”, afirmă directorul DAJ Vaslui.

Agricultorul, singur împotriva tuturor

Este un fapt real, desigur, că achizitorii de cereale au tot dreptul să încerce să obțină produsele la costuri cât mai reduse. Este, până la urmă, o afacere. Ce este de făcut, totuși, pentru echilibrarea balanței, astfel încât fermierul, cel care într-adevăr muncește aproape tot anul și își riscă și banii investiți, să obțină o răsplată corectă?

Probabil ar trebui ca Ministerul Agriculturii să fie mai implicat în ceea ce se întâmplă pe piața românească, dar și să identifice posibilitățile optime pentru exporturi. În mod sigur, însă, lipsa de unitate a agricultorilor este cea care le dăunează cel mai grav.

„Negocierile pentru achiziționarea cerealelor se fac personal, atât timp cât noi, agricultorii, nu prea avem forme asociative care să ne reprezinte interesele. Se înceacă tot felul de tertipuri pentru micșorarea prețurilor. De pildă, mi-a relatat un prieten că i s-au oferit 49 de bani pentru kilogramul de orz, dar cu condiția să le spună altor producători că l-a vândut cu 45 de bani… În alte părți ale țării, se aplică legea tăcerii. În Bărăgan, de exemplu, fermierii refuză să spună cu cât vând pentru că traderii i-au amenințat că, dacă vorbesc, nu le mai cumpără produsele. Și mai e ceva: Ministerul Agriculturii, din păcarte, nu intervine deloc în favoarea fermierilor. Instituția dispune de departamente de marketing și prospectare a piețelor, dar în folosul cui lucrează acestea? Pentru marea masă a producătorilor agricoli, cu siguranță nu”, a menționat fermierul.

“Un alt aspect care îi dezavantajează pe fermieri este acela că, de regulă, nu au în dotare laboratoare pentru determinarea indicilor de calitate, analiza produselor făcându-se la destinație. De fapt, chiar dacă producătorii au laboratoare, achizitorii își pot impune regulile. Nu în ultimul rând, contractele de vânzare-cumpărare sunt elaborate de cei care achiziționează produsele, și una dintre clauze este aceea că, în situația în care produsele comercializate sunt sub indicii de calitate stabiliți în contract, se aplică penalizări, dar nu este și clauză pentru acordarea de bonusuri în situațiile când produsele sunt cu mult peste indicii de calitate”, a încheiat Gigel Crudu.

Agricultura este, așadar, o vacă de muls pentru cei care își concentrează afacerile – extrem de profitabile, fără un efort deosebit – pe tranzacțiile cu produse agroalimentare, dar e o adevărată loterie pentru cei care muncesc pe brânci tot timpul anului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 − nine =