Răsfoind presa de altădată (62): Marea Adunare Națională, “mama” Parlamentului României de azi!

Otilia Cazimir (1894-1967)

Această adunătură avea în componență câteva sute de papagali care reacționau la unison, atunci când li se comanda votul asupra vreunei legi. Masa amorfă de manevră a PCR era formată din președinți de CAP în exercițiu (în covârșitoare majoritate, doar cu patru clase primare absolvite), țărani, muncitori și, foarte rar, „colorată” cu intelectuali care-și vânduseră sufletele Satanei roșii.

Pagina a patra a cotidianului „Flacăra Iașului” era ocupată în proporție de 50-55% cu știrile de pe frontul israeliano-arab. Minut cu minut, veștile erau foarte proaste pentru coaliția anti-evreiască, orașe importante din Siria, Iordania și Egipt fiind ocupate de forțele militare adverse.

Presa noastră, aservită total partidului comunist, nu sufla o vorbă măcar despre podul aerian pe care îl inițiaseră rușii în favoarea arabilor, dar făcea spume la gură atunci când aducea vorba despre același tip de pod inițiat de SUA și Marea Britanie în favoarea Israelului.

Mai nou, postul de radio Bagdad anunțase că soldații irakieni se infiltraseră adânc în teritoriul Israelului, sporind astfel la patru națiunile care atacaseră țara aliată Occidentului. Colac peste pupăză, alte trei țări arabe declaraseră oficial război Israelului: Sudan, Tunisia și Algeria. După cum se știe, nu prea au mai avut timp să se implice efectiv în conflict, ostilitățile sfârșindu-se după numai șapte zile.

Marea Adunătură Națională, la apel

Se cunoaște (sau NU!) foarte bine cum ajunsese în forul legislativ al țării de la vremea aceea liota de neica-nimeni ale căror nume fuseseră tipărite pe niște așa-zise buletine de vot pe care nu exista niciun concurent! Articolul 25 din Constituția Republicii Socialiste România suna foarte generos, dar, din păcate, doar pur demagogic și propagandistic: „Cetățenii Republicii Socialiste România au dreptul de a alege și de a fi aleși în Marea Adunare Națională și în consiliile populare. Votul este universal, egal, direct și secret. Au drept de vot toți cetățenii care au împlinit vârsta de 18 ani. Cetățenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani pot fi aleși deputați în Marea Adunare Națională și în consiliile populare”.

Ședință solemnă a Marii Adunări Naționale, probabil din anul 1973, când Ceaușescu s-a autonumit „președintele RSR”.

Această adunătură avea în componență câteva sute de papagali care reacționau la unison, atunci când li se comanda votul asupra vreunei legi. Masa amorfă de manevră a PCR era formată din președinți de CAP în exercițiu (în covârșitoare majoritate, doar cu patru clase primare absolvite), țărani, muncitori și, foarte rar, „colorată” cu intelectuali care-și vânduseră sufletele Satanei roșii.

În ziua de 15 iunie 1967, pe prima pagină a „tutulor” ziarelor din țară, fusese publicat un DECRET al Consiliului de Stat al RSR „privind convocarea Marii Adunări Naționale în ziua de 28 iunie 1967, la ora 10:00 dimineața, la Palatul Marii Adunări Naționale”. Ce urmau să discute tovii adunați acolo vom afla la vremea indicată în anunț.

Urgentați prașila a doua!

La naiba cu rezbelul din Orientul Mijlociu! La naiba cu „amerecanii” și „englejii”! Noi trebuie să folosim la capacitate maximă sapele din dotare! – vor fi spus tovii președinți de colhozuri, adjuncții lor, secretarii cu propaganda de pe lângă orice sfat popular, brigadierii de câmp și șefii de echipe, că mulți „șăfi” mai erau pe atunci, tulai, Doamne!

„Amenințarea” apăruse chiar pe prima pagină a „Flăcării Iașului” și suna iac-așa: „Prașila a doua, mai repede!”. Dedesubtul imperioasei comenzi, fusese publicată o hartă a Regiunii Iași din care rezulta că raioanele Vaslui și Negrești erau pe undeva, pe la mijlocul statisticii întocmite de Consiliul agricol regional, cu 18,5-25,5% suprafață prășită din totalul cultivat cu păpușoi. Bârladul și Hușul se poziționau la coadă, cu 6-16%.

Bârladul – o urbe în perpetuă înnoire

Pe pagina a doua a ziarului „Flacăra Iașului” din 15 iunie 1967, Eduard Solomon publicase un reportaj-interviu cu „Tov. Mihai Asultanei, președintele Comitetului executiv al Sfatului popular orășenesc”, care a vorbit despre ceea ce se executa pe atunci în „orașul rulmenților”.

Iată cum se prezenta situația pe teren, conform spuselor importantului personaj: „În orașul nostru se construiește mereu. Pe strada Republicii se înalță, văzînd cu ochii, noul sediu al Oficiului PTTR. (…) Tot pe strada Republicii, între Cerbul de Aur și Fabrica de confecții, se execută simultan patru lucrări: conducta de aducțiune a apei; canalizarea menajeră; canalizarea pluvială și canalizarea telefonică”. Intervievatul a mai menționat și realizarea unor trotuare, plantarea a zecii de mii de flori și altele.

Adio, Otilia Cazimir!

În ziua de 8 iunie 1967, plecase spre cele veșnice poeta Otilia Cazimir, născută în 1894, în localitatea Cotu-Vameș (Roman).

Cineva de la Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor din RSR scrisese un foarte frumos panegiric în care fusese mult-lăudată latura politică a cunoscutei scriitoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 × five =