Răsfoind presa de altădată (63): La piață, ca la bâlci!

Asamblatoarea Tomai Pavlos, de la Fabrica de rulmenți din Bârlad (1967)

O situație asemănătoare găsise în periplul său „și la centrele de distribuire a cărnii nr. 25 și 44 ale organizației comerciale locale «Alimentara» (responsabili Mihai Damian și Vasile Gheorghiță)”. Nașpa „la unitatea nr 21 a AGEVACOOP”, unde „în locul gestionarei Tasia Moraru servea soțul său, care nu are nimic de-a face cu gestiunea”. Pe deasupra, omu’ ăsta „avea și o ținută necorespunzătoare și încasa cu suprapreț”, șfichiuise ziaristul.

Într-una din zilele lunii iunie a anului 1967, mai precis pe 15, Eliade Solomon s-a gândit că n-ar fi rău să se ducă „La piață”… Bineînțeles că era vorba despre piața orașului Bârlad, acolo unde își avea domiciliul maestrul și unde mânca două pâini: una de tehnician la Fabrica de rulmenți și alta de redactor la cotidianul „Flacăra Iașului”. Reportajul se încadrase perfect rubricii „Probleme cetățenești”.

Ce văzu, oare, harnicul gazetar la tarabe? Pentru a afla, să parcurgem oleacă de text: „Afluența de cetățeni care-și cumpără cele necesare de pe piața bîrlădeană este mai mare dimineața”, așa că i s-a părut firesc „ca organizațiile comerciale locale, celelalte unități ce-și desfac produsele pe piață să facă o aprovizionare corespunzătoare”. Pân-aici, punct ochit – punct lovit, exact în mijloc. Așa cum se obișnuia în epocă, tăte bune și frumoase până la găsirea unor chițibușuri.

Mîndița Croitoru, de la FR Bârlad (1967)

Calde și reci

Știrea caldă: „La unitatea nr. 14 a AGEVACOOP, de exemplu, cetățenii găseau zarzavaturi de sezon din belșug (castraveți, roșii, ardei verzi, ridichi, ceapă verde, spanac)”. Acum, aia rece sau chiar alea reci: „Magazinul GOSTAT, la ora 9 dimineața, nu punea la dispoziția clienților decît cîteva legături de ceapă și salată veștejite”, cu toate că, potrivit jurnalistului, „în depozit erau suficiente zarzavaturi de sezon proaspete”, de unde eu trag concluzia că gestionarul(a) de p’acolo nu mai avea chef de muncă socialistă.

Ca să nu se spună că taie verzi și uscate, Solomon a agățat de poalele reportajului său și câteva nume. De pildă, a rămas plăcut impresionat de Ion Borș, „gestionarul unității 14 AGEVACOOP, care servește cu amabilitate, repede și bine”. O situație asemănătoare găsise în periplul său „și la centrele de distribuire a cărnii nr. 25 și 44 ale organizației comerciale locale «Alimentara» (responsabili Mihai Damian și Vasile Gheorghiță)”. Nașpa „la unitatea nr 21 a AGEVACOOP”, unde „în locul gestionarei Tasia Moraru servea soțul său, care nu are nimic de-a face cu gestiunea”. Pe deasupra, omu’ ăsta „avea și o ținută necorespunzătoare și încasa cu suprapreț”, șfichiuise ziaristul.

La capitolul „curățenia pieței”, reporterul rămăsese dezamăgit la impresia artistică, vorba unui instructor de dans, scriind că „în jurul mesei unde vindea Florica Fieraru din Grivița, de exemplu, erau numai resturi de zarzavaturi și hârtii”. Aceeași situație o remarcase și la masa „unde-și desfăcea produsele Valeria Fotache din strada Buridava, nr 8, Bîrlad”.

Dacă mai punem la socoteală și faptul că „în piață nu se respectă sectoarele, vînzîndu-se, de pildă, păsări la raionul lactatelor și invers”, atunci responsabilii trebuiau să se aștepte la niște sancțiuni babane, mai ales că Eliade Solomon le-a și pus-o-n nas tovarășilor de la „Comitetul executiv al Sfatului popular orășenesc Bîrlad”, zicându-le câteva, așa, de la obraz: „Măsurile pe care le va lua (comitetul executiv – n.n.) să se reflecte în buna aprovizionare și întreținere a curățeniei pieței, în atitudinea civilizată față de cumpărători și într-o deservire exemplară”. Iac-așa!

Agitație în călimara roșie

Dovada că grangurii cei mari de la București începuseră să se agite precum ochiul cuiva a rău fusese vizita „de lucru” la Iași a tovarășului Emil Bodnaraș (pe numele adevărat, Emilian Botnarenko).

Cu această ocaziune, veneticul din echipa pecereului central vizitase câteva unități industriale, dar pun mâna-n foc că scopul raidului fusese altul, și anume testarea sentimentelor muncitorești vizavi de cel care de aproape doi ani de zile conducea destinele românilor „spre noi culmi de progres și civilizațiune”.

Masă culturalizată

Corespondentul Gheorghe Popa se lăudase la ziar cu niște consăteni din Leoști, comuna Tătărăni, raionul Huși, adică „Grigore Ionițescu, Dumitru Idriceanu, Constantin Negru, Ioan Bălțatu și alții”, care pe la vreo adunare generală, probabil, propuseseră construirea unui cămin cultural nou-nouț și nu oricum, ci prin muncă voluntar-patriotică.

„De curând”, scria Popa în numărul ziarului Flacăra Iașului din 117 iunie 1967, „a fost inaugurat acest cămin cultural cu o capacitate de 300 de locuri”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

one × five =