Anthony Robbins: Putere nemărginită (XIII): Cele șapte convingeri ale succesului (II)

Haideți să vă dezvălui câteva aspecte din viața cuiva:

– A eșuat în afaceri la vârsta de 21 de ani.

– A fost învins în alegerile legislative la vârsta de 22 de ani.

– A eșuat din nou în afaceri la vârsta de 24 de ani.

– A fost copleșit de moartea iubitei lui la vârsta de 26 de ani.

– A avut o cădere nervoasă la vârsta de 27 de ani.

– A pierdut alegerile pentru Congres la 34 de ani.

– A pierdut alegerile pentru Congres la 36 de ani.

– A pierdut alegerile pentru Senat la 45 de ani.

– A ratat postul de vicepreședinte la 47 de ani.

– A pierdut alegerile pentru Senat la 49 de ani.

– A fost ales președintele Statelor Unite la vârsta de 52 de ani.

Numele acestui om era Abraham Lincoln. Ar fi ajuns el vreodată președinte dacă ar fi considerat eșecuri toate aceste evenimente din viața lui? Puțin probabil…

Există o poveste celebră despre Thomas Edison. După ce a încercat de 9.999 de ori să perfecționeze becul electric fără să reușească, l-a întrebat cineva: „Ai de gând să ratezi și a zecea mia oară?”. „Dar nu am ratat. Doar am descoperit încă o cale de a nu inventa becul electric”, a spus Edison. El descoperise felul în care o altă categorie de acțiuni generase un alt rezultat…

Învingători, lideri, maeștri – oameni cu putere personală – înțeleg cu toții că dacă încerci ceva și nu obții ceea ce vrei, este vorba doar de o reacție inversă. Folosești acea informație pentru a face o distincție mai fină legată de ceea ce ai nevoie ca să obții rezultatele dorite. Buckminster Fuller scria: „Orice a învățat vreodată omenirea trebuia să învețe doar ca urmare a experienței de încercare-eroare. Oamenii au învățat numai din greșeli”. Uneori, învățăm din greșelile noastre, alteori, din greșelile altora. Zăboviți o clipă să vă gândiți la cele cinci dintre cele mai mari așa-zise „eșecuri” din viața voastră. Ce-ați învățat din acele experiențe? S-ar putea să fie câteva dintre cele mai prețioase lecții pe care le-ați învățat!

Fuller folosește metafora timonei unei nave. El spune că atunci când timona este îndreptată într-o parte sau în cealaltă, nava se rotește întruna pe loc, ceea ce nu corespunde intenției timonierului. El trebuie să corecteze rotația, ducând timona pe direcția inițială într-un proces nesfârșit de acțiune și reacțiune, reglaj și corectare. Închipuiți-vă o mare liniștită pe care un timonier își conduce ușor nava către destinație, făcând față miilor de deviații inevitabile de la curs. Este o imagine încântătoare, dar și un model minunat de viață. Cei mai mulți dintre noi nu gândesc astfel. Fiecare eroare, fiecare greșeală tinde să capete o încărcătură afectivă. Este un eșec. Ne pune într-o lumină nefavorabilă.

De exemplu, mulți oameni se descurajează pentru că sunt supra­ponderali. Atitudinea lor față de acest fapt nu schimbă nimic. Ar putea foarte bine să se încurajeze la gândul că au reușit să producă grăsime în exces și că de acum trebuie să obțină un alt rezultat – să slăbească. Pot obține acest rezultat nou inițiind noi acțiuni. Dacă nu sunteți sigur ce acțiuni trebuie să întreprindeți ca să obțineți acest rezultat, luați modelul cuiva care a obținut rezultatul numit a fi slab. Aflați ce anume a făcut acea persoană – fizic și mental – pentru a rămâne slab. Faceți și voi la fel și veți obține aceleași rezultate. Atâta timp cât considerați excesul de grăsime drept un eșec, veți fi imobilizați. În momentul în care îl transformați într-un rezultat pe care singuri l-ați obținut, însemnând deci că este unul pe care îl puteți schimba acum, atunci succesul vostru este asigurat.

Credința în eșec este un mod de otrăvire a minții. Atunci când strângem în noi emoții negative, acestea ne afectează fiziologia, procesul de gândire, precum și starea. Una dintre opreliștile cele mai mari este teama de eșec. Dr. Robert Schuller, care predă conceptul de gândire în termeni de posibilitate, pune o mare întrebare: „Ce-ați încerca să faceți dacă ați ști că nu veți da greș?”. Gândiți-vă! Dacă ați fi convinși că nu puteți da greș, ați întreprinde o serie întreagă de noi acțiuni și ați obține niște rezultate solide și pe care vi le-ați dorit. Dar nu v-ați simți mai bogat dacă le-ați încerca? Nu acesta este oare singurul mod de a te dezvolta? Vă sugerez așadar să începeți să vă dați seama chiar de acum că nu există eșec. Nu există decât rezultate, întotdeauna obțineți un rezultat. Dacă nu este cel pe care îl doriți, atunci vă puteți schimba felul de a acționa și veți obține noi rezultate. Tăiați cuvântul „eșec”, înconjurați cuvântul „realizare” în această carte și dedicați-vă în întregime învățării din fiecare experiență.

Convingerea nr. 3: Orice s-ar întâmpla, asumați-vă răspunderea

O altă trăsătură pe care marii lideri și cei cu adevărat realizați o au în comun este că acționează din convingerea că își creează propria lume. Vorba pe care o veți auzi mai mereu este: „Îmi asum răspunderea. Am eu grijă de asta”. Nu este o coincidență să auziți exprimat acest punct de vedere iar și iar. Cei realizați înclină să creadă că, orice s-ar întâmpla, că e bine sau rău, ei au generat acel lucru. Dacă nu l-au generat prin acțiunile lor fizice directe, poate că au făcut-o prin nivelul și caracterul gândurilor lor. Nu știu cât de adevărat este acest lucru. Niciun savant nu poate dovedi că gândurile creează realitatea, dar este o minciună utilă. Este o convingere care îți dă puteri. Iată de ce am decis să mă încred în ea. Eu cred că noi ne generăm experiențele în viață – fie prin comportament, fie cu ajutorul gândului – și că putem învăța din toate câte ceva.

Dacă nu credeți că voi vă creați lumea, fie că este făcută din succese, fie din eșecuri, atunci înseamnă că vă lăsați la voia întâmplării. Totul doar vi se întâmplă. Sunteți un obiect, nu un subiect. Vă spun eu: dacă aș avea o asemenea convingere, m-aș retrage și aș căuta o altă societate, o altă lume, o altă planetă. De ce să stați aici dacă nu sunteți decât produsul forțelor exterioare întâmplătoare?

Asumarea răspunderii este, după părerea mea, una dintre cele mai bune măsuri ale puterii și maturității unei persoane. Mai este, de asemenea, un exemplu de convingeri care sprijină alte convingeri, de capacități sinergice ale unui sistem coerent de convingeri. Dacă nu credeți în eșec, dacă știți că veți realiza ceea ce doriți, nu aveți nimic de pierdut, ba chiar nu aveți decât de câștigat dacă vă asumați răspunderea. Dacă aveți totul sub control, veți reuși.

John F. Kennedy poseda acest sistem de convingeri. Dan Rather a afirmat odată că Kennedy a devenit un adevărat lider în timpul incidentului de la Bay of Pigs (Golful Porcilor), când a apărut în fața poporului american și a spus că s-a comis o atrocitate, după care și-a asumat întreaga răspundere pentru acel fapt. Făcând acest lucru, s-a transformat dintr-un tânăr politician capabil într-un adevărat lider. Kennedy a făcut ceea ce ar trebui să facă orice mare lider. Cei care ocolesc acest lucru își pierd forța.

Același principiu al răspunderii își dovedește valabilitatea și la nivel personal. Cei mai mulți dintre noi au trăit experiența încercării de a-și exprima o emoție pozitivă față de altcineva. Încercăm să-i spunem unei persoane că o iubim sau că înțelegem o problemă pe care o are. În loc să recepționeze acel mesaj pozitiv, persoana îl percepe în forma sa negativă. Se supără și devine ostilă. Adesea înclini să te superi și tu, să o învinovățești, să o faci răspunzătoare pentru orice lucru rău care se petrece. Este calea de ieșire cea mai ușoară, dar nu întotdeauna și cea mai înțeleaptă. S-ar putea ca înțelegerea greșită să se datoreze comunicării tale. Încă mai poți obține rezultatul pe care ai dorit să-l aibă comunicarea ta dacă îți mai amintești ce anume urmăreai, adică felul de comportament pe care voiai să-l creezi. Nu depinde decât de tine să-ți schimbi comportamentul, tonul vocii, expresia feței șamd. Spunem că rostul comunicării este răspunsul pe care îl obținem. Prin schimbarea acțiunilor, vă puteți schimba comunicarea. Prin asumarea răspunderii, vă asumați puterea de a schimba rezultatul pe care îl veți obține.

Convingerea nr. 4: Nu este nevoie să înțelegeți totul pentru a putea folosi totul

Mulți oameni realizați își conduc existența și după o altă convingere folositoare: consideră că nu trebuie să știe chiar totul despre un lucru pentru a-l putea folosi. Ei știu cum să folosească ceea ce este esențial fără să simtă nevoia să se împotmolească în toate amănuntele legate de acel lucru. Dacă ați studia oamenii care au totul în mână, ați constata că știu multe lucruri utile despre o seamă de fapte, dar adesea stăpânesc prea puțin cele mai mici amănunte ale întreprinderii lor.

Am vorbit în primul capitol despre felul în care urmarea exemplului altor oameni ne economisește una dintre resursele de neînlocuit – timpul. Observând oamenii realizați pentru a descoperi ce anume întreprind pentru a obține rezultate, suntem capabili să le copiem acțiunile – și astfel și rezultatele – într-un timp mult mai scurt. Timpul este unul dintre lucrurile pe care nimeni nu le poate crea pentru noi, dar cei realizați reușesc invariabil să fie economi cu timpul. Ei extrag esența dintr-o situație, își iau ceea ce le trebuie, iar restul nu-i mai interesează. Întotdeauna știu exact cât de mult au nevoie. Întotdeauna știu ce este esențial și ce nu.

Pun pariu că dacă v-aș cere să-mi explicați cum funcționează electricitatea, mi-ați răspunde ceva între zero și puțin. Cu toate astea, sunteți fericit să acționați comutatorul și să aprindeți lumina. Mă îndoiesc că în acest moment stați și citiți această carte la lumina lumânării. Oamenii de succes sunt extrem de pricepuți la a face deosebirea între ceea ce le este necesar să înțeleagă și ce nu. Pentru a folosi eficient informațiile din această carte, pentru a folosi eficient tot ceea ce sunteți în această viață, ar trebui să descoperiți că există un echilibru între folos și cunoaștere. Vă puteți petrece tot timpul studiind rădăcinile sau puteți învăța să culegeți roadele. Oamenii de succes nu sunt neapărat cei mai informați. Probabil că erau o mulțime de savanți și ingineri la Stanford și la Cal Tech care știau mai multe despre circuitele computerelor decât Steve Jobs și Steve Wozniak, dar ei au fost cei mai eficienți în a folosi ceea ce aveau. Ei au fost aceia care au obținut rezultate.

Convingerea nr. 5: Oamenii constituie marea voastră resursă

Indivizii desăvârșiți – cei care obțin rezultate remarcabile – au aproape fără excepție un extraordinar simț al respectului și aprecierii față de oameni. Au simț de echipă, simț al țelului comun și al unității. Dacă ar fi să privim atent în miezul conținutului cărților din noua generație având ca subiect afacerile, cum sunt “Innovation and Entrepreneurship” (Inovație și antreprenoriat), “In Search of Excellence” (În căutarea desăvârșirii), “The One Minute Manager” (Manager la minut), am constata că nu există succes durabil fără legături între oameni și că drumul către reușită presupune formarea unei echipe eficiente, ai cărei membri să lucreze bine împreună.

Am văzut rapoarte despre fabricile japoneze unde lucrătorii mănâncă la cantină la un loc cu cadrele de conducere și unde ambele categorii au acces reciproc la evaluarea realizărilor. Succesul lor reflectă minunile care pot fi împlinite mai ales atunci când îi respectăm pe oameni și nu când încercăm să-i manipulăm. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

seven + 17 =