Răsfoind presa de altădată (65): Bun îi vinul ghiurghiuliu!

Ruinele „Vascovin” SA Vaslui (2010)

Legea vinului a apărut și pe baza ei a fost condamnat la moarte celebrul falsificator de vinuri Gheorghe Ștefănescu, a cărui “carieră” a inspirat filmul “Secretul lui Bachus”. După un proces penal cu durata de trei ani, Tribunalul Suprem al RSR a hotărât că fostul gestionar nu mai merită să trăiască, așa că a fost împușcat la data de 4 decembrie 1981. Însuși Ceaușescu a emis Decretul de condamnare la moarte, cu numărul 271/1981.

Din când în când, se mai ducea la stânga (ne)sfântului Stalin câte un activist de partid comunist de-al nostru, prilej cu care un individ scria un ferpar laudativ, dar pe un ton mohorât, după care îl semna cu anonimul „un grup de tovarăși”. Așa s-a întâmplat și pe 10 iunie 1967, când un tov de nădejde, Ionescu Constantin, a răposat. Despre el s-a scris că a fost „un activist al Comitetului regional de partid” și că se născuse „la data de 28 martie 1924, în comuna Lespezi, raionul Pașcani, dintr-o familie de țărani muncitori”. Din 1940 și până în 1951, a lucrat „la căile ferate”, după care, culmea super-școlarizării, „a urmat cursurile Facultății muncitorești din Brăila și cursurile Institutului pedagogic din Iași”!

Ș-apoi să mai zică Abramburica ceva rău despre Universitatea „Spiru Haret”, unde, totuși, erau necesare mai mult de patru clase primare, ce să mai spun… Pe deasupra, „talentatul” tov muncitor a finit îmbele instituții de învățământ superior (?!?!) în doar 4 (patru) ani, așa cum era și cincinalul preconizat de ștabii săi a se realiza!!!

Victor Strujan, fost tehnician al Întreprinderii Viei și Vinului Vaslui

Încă o „culme” a fost aceea a ocupării unui post baban după terminarea cursurilor la această porcărie muncitorească: „Profesor și șef al Secției organizatorice la Comitetul executiv al Sfatului popular raional Pașcani pînă în anul 1957, după care a fost promovat activist la Comitetul regional de partid Iași”. Mă gândesc cu certă groază la bieții ADEVĂRAȚI intelectuali care ar fi încăput pe mâinile acestei loaze încălțate cu cizme „bilgher”, împuțite, de politruc!

În fine, „grupul de tovarăși” nu uitase să amintească publicului despre „numeroasele Ordine și Medalii pe care le-a primit Ionescu Constantin de-a lungul vieții”.

„Odiseea unor vinuri ale regiunii”

Taman așa își intitulase materialul publicistic jurnalistul ieșean Al. Atanase, mergând pe firul unei anchete mai vechi. Cum încă nu se reînființaseră județele, întreprinderea de stat care se ocupa cu producerea vinurilor se numea „Vinalcool” Iași și avea în subordine șase secții raionale. Din acest material de mărime medie, am reținut și perspectivele construirii unor adevărate uzine de vinificație la Bârlad, Vaslui, Puiești, Codăiești și Târzii. Trebuie spus că, într-adevăr, în toamna lui 1970, cel puțin la Vaslui, se deschideau porțile Centrului de vinificare cu ocazia declanșării campaniei de recoltare a strugurilor din roada anului respectiv.

Un alt lucru interesant, ce apăruse în comentariul conducerii Întreprinderii „Vinalcool” Iași, a fost cel ce urmează: „Subscriem pentru urgentarea apariției unei legi a a vinului, așa cum au majoritatea țărilor viticole, lege care să reglementeze practicile permise și nepermise în producția, industrializarea și comercializarea vinului și care să sancționeze abaterile de la prevederile acesteia”.

Această lege a apărut și pe baza ei a fost condamnat la moarte celebrul falsificator de vinuri Gheorghe Ștefănescu, a cărui “carieră” a inspirat filmul “Secretul lui Bachus”. După un proces penal cu durata de trei ani și condamnări succesive cu închisoarea pe termene lungi sau foarte lungi, Tribunalul Suprem al RSR a hotărât că fostul gestionar nu mai merită să trăiască, așa că a fost împușcat la data de 4 decembrie 1981, decesul fiindu-i înregistrat la Starea civilă a Sectorului 5. De subliniat că însuși Ceaușescu a emis Decretul de condamnare la moarte, cu numărul 271/1981.

„Rulmentul” Bârlad, pe cai mari

Jocul de rugby dintre „Rulmentul” și „Gloria” București, urmărit de câteva mii de suporteri bârlădeni înfocați, a avut o desfășurare nemaipomenită, fapt ce i-a permis maestrului Eliade Solomon realizarea unei cronici de zile festive, cu miros „post factum” de mici la grătar și bere rece la halbă. Scorul de 25-6 pentru sportivii locali a fost suficient de frumos pentru a-l îndemna pe Solomon să scrie în stil ditirambic despre meciul în sine. După numai 17 minute, bârlădenii conduceau cu 8-0, iar după alte cinci, cu 13-0! Marcatorii au fost Manea, Roșca, Brăescu și Florescu. Solomon rămăsese nemulțumit de prestația arbitrului bucureștean Horovitz, scriind că „a condus cu foarte multe greșeli, în ciuda jocului curat, anulînd chiar și un gol valabil al lui țopa”.

Prima pagină a Fișei matricole penale a condamnatului executat Gheorghe Ștefănescu (1981)

Televiziune, cinema și timpul probabil

În ziua de 20 iunie 1967, programul televiziunii începuse la 18.00 și se terminase la 23.00, având în grilă, printre altele, un film artistic („Sportivii”), un excelent serial („Robin Hood”) și o reprezentație de teatru „în direct” cu piesa „Patima roșie” de Mihail Sorbul, jucată pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București.

La Vaslui rula filmul „Telegrame”, la Huși – „Două lozuri”, iar la Bârlad – „Magazinul de pe strada mare” („Victoria”) și „Leac contra dragostei” („Bîrladul”).

Meteorologii anunțaseră o zi cu minime între 9-12 grade și maxime între 21-26 de grade. De asemenea, se preconizau „averse de ploaie cu descărcări electrice”. Cam atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

5 × 2 =