Aniversări 2018: Profesorul Traian Nicola – 90 (I)

“Oamenii sunt trecători, dar valorile, creațiile lor vor rămâne” – Constantin Noica.

Între personalitățile de prim rang ale Bârladului și întregului ținut al Moldovei de Jos se numără și Traian Nicola. Acest eminent profesor, publicist, scriitor enciclopedist, dascăl dedicat trup și suflet profesiei sale a fost, în același timp, unul dintre cei mai activi și devotați oameni ai urbei, cercetând mulți ani evoluția orașului Bârlad și scoțându-i în evidență pe cei care l-au slujit ca să nu rămână un singur punct pe harta țării.

OM de rară corectitudine și exigență (l-a pus la punct și pe un rebel de geniu, precum Cezar Ivănescu), și-a dedicat întreaga viață nu doar școlii, ci și culturii meleagurilor tutovene, vasluiene, fălciene și tecucene, adunând în peste patru decenii un imens material documentar, demn de înaintașii locurilor, un Gheorghe Ghibănescu sau un Iacov Antonovici.

Profesorul Traian Nicola s-a născut la 17 octombrie 1928, la Bârlad, într-o familie cu patru copii (un băiat și trei fete). Mezinul, Traian (dezmierdat TICU), a învățat de la surorile sale, încă înainte de a intra în clasa I, să citească și să scrie. A urmat cursurile Școlii primare de băieți nr. 5 din orașul natal, între anii 1935-1939, timp în care a fost PREMIANTUL I în fiecare an. Aici a învățat cu seriozitate, căpătând și deprinderile elementare de conduită civilizată, bazată pe competiție și respect. Își amintea cu drag mereu, venerându-i, de învățătorii săi: C. Popa, Emil Manole, R. Nacu, Alexandru Manoliu și institutorul M. Mintuță. Sfaturile acestora, îndemnurile lor l-au însoțit pe tot traseul pe care l-a parcurs spre cucerirea științei. Ei l-au ajutat să progreseze și să aibă încredere în forțele proprii.

După absolvire, mama lui Ticu, ca și mamele lui Ion Creangă și Marin Preda, preia inițiativa și insistă ca tânărul să-și continue studiile. Drept urmare, Traian Nicola este înscris de tatăl său la Colegiul Național “Gheorghe Roșca-Codreanu” din Bârlad, pe care l-a absolvit cu promoția 1948, secția reală. Menționăm că liceul a fost ridicat la rang de “colegiu național” în toamna anului 1946, la împlinirea centenarului unității. Devenea al patrulea colegiu din țară, după cele din București (“Sf. Sava”), Iași (Național) și Craiova (“Carol I”).

Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de Chimie a Universității “Al.I. Cuza” din Iași, unde “s-a făcut remarcat prin inteligență, spontaneitate, gândire, logică și înclinații evidente spre experiment” (prof.univ.dr. Nicu Mihai).

Activitatea didactică

u “Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câștigăm” – Victor Hugo

Profesorul Traian Nicola și-a început activitatea didactică imediat după absolvirea facultății, în anul 1952, în Bârlad, predând la trei dintre școlile orașului: Liceul “Codreanu”, Liceul “Iorgu Radu” și “Școala Pedagogică”. Chiar de la debut, a fost înconjurat cu prietenie și afecțiune de colegi și elevi. Ca profesor, se situa în fruntea tuturor prin modul de abordare a chimiei, în laborator și în sala de curs, uimind elevii prin “puterea de seducție” a orelor sale de clasă, care, departe de a fi aride, înșiruiri de formule care de care mai greoaie, se transformau în “simfonii” sub bagheta magistrului.

A fost un dascăl corect, exigent, dar drept, cu har didactic și cu mari posibilități în realizarea “ritualului” specific obiectului “chimie”. S-a remarcat prin rigurozitatea profesională, prin volumul și calitatea informațiilor transmise și printr-o notă ușor ironică în anumite dialoguri. Întrebat, la împlinirea a 40 de ani de activitate, cu ce se mândrește cel mai mult, profesorul Traian Nicola a răspuns: “Mi-am făcut meseria de cadru didactic în mod cinstit și corect și am destule motive de mândrie. Sunt peste 20 de profesori universitari foști elevi de-ai mei și cred că încă vreo 10 chimiști… În cariera mea didactică, am mai reușit să fac acele cabinete de chimie: două la Liceul Teoretic «Mihai Eminescu» (fostul Complex), unul la Școala «Iorgu Radu» (cunoscută drept Școala de fete) și altul la Colegiul Național «Gh. Roșca-Codreanu», despre care, la un moment dat, decanul Facultății de Chimie din Iași a afirmat că este cel mai bun din Moldova… Am făcut și foarte multe ore de pregătire suplimentară”.

A acordat o atenție deosebită selectării și pregătirii elevilor talentați la chimie. “Recunoștința foștilor mei elevi constituie pentru mine cel mai mare premiu moral și spiritual”, mărturisea profesorul Traian Nicola. De aici se evidențiază faptul că latura umană a unuia dintre cei mai “severi” profesori ai Bârladului, Traian Nicola, era o dominantă a personalității sale.

Printr-un studiu individual temeinic, sistematic și la zi, printr-o participare activă la cursurile de perfecționare și la schimburile de experiență, la sesiunile de referate și comunicări, profesorul Traian Nicola a reușit să fie în permanență la curent cu noul din chimie și să-l introducă metodic în întreaga sa activitate didactică și extradidactică, pentru optimizarea demersului său. Să menționăm și faptul că, de cele mai multe ori, profesorul care și-a iubit pătimaș disciplina și-a procurat substanțe chimice, reactivi, solvenți, săruri minerale cu bani din propriul său salariu. “Era un cadru didactic foarte sever. Ținea niște lecții de chimie ca la facultate”, spunea dr. Alexandru Ionescu.

A avut vocația lucrului bine făcut, contribuind plenar la creșterea prestigiului Colegiului Național “Gh. Roșca-Codreanu”, trăind clipe de mare satisfacție alături de colegi cu ocazia schimburilor de experiență organizate la nivelul orașului și județului și mai ales cu ocazia zilelor liceului. Pentru profesorul Traian Nicola, devoțiunea față de Colegiul Național “Gh. Roșca-Codreanu”, pe care l-a absolvit și pe care l-a slujit, a fost o patimă. S-a zbătut eroic să nu fie demolat edificiul acestuia, o mărturie istorică obiectivă și sentimentală a orașului, angajând, cu o tenacitate greu de imaginat, intervenția, sprijinul și contribuția unor personalități de primă mărime din elita culturală, politică și socială de la acea vreme.

Cea mai mare parte a activității didactice prof. Traian Nicola și-a legat-o de Colegiul Național “Gh. Roșca-Codreanu”. Formarea și dezvoltarea “spiritului codrenist”, un adevărat brand al zonei (după profesoara Oltea Rășcanu-Gramaticu), a devenit un laitmotiv al profesiei sale. Sufletul lui Traian Nicola a vibrat neîncetat pentru tot ceea ce însemna Liceul “Codreanu”. Exigent în relațiile cu elevii, dar cu deplină înțelegere și toleranță față de problemele specifice adolescenței, a reușit ca și generațiile anterioare de profesori, să inoculeze în mintea și trăirile celor tineri mândria că sunt “codreniști” și că viitorul profesiunii lor își are germenul în spațiul și timpul petrecut în acest liceu. Prin tenacitatea-i caracteristică și prin viziunea  profesională, socială și morală, profesorul Traian Nicola a reușit să facă dovada că vremurile contemporane, prea mult gândite pecuniar, pot fi doborâte, devenind un model de urmat de către elevii și colegii săi, de oamenii cinstiți din această țară și care mai posedă speranța unui viitor mai bun.

Profesorul Traian Nicola mai poseda o calitate care-l făcea aproape unic printre contemporani. Era un izvor al destinelor viitoare ale elevilor, era sinteză și anticipație. A avut puterea să străbată cu mintea ceața viitorului discipolilor săi, prefigurându-le devenirea profesioanală. A creat o adevărată școală bârlădeană de chimie (la nivel liceal), mulți dintre elevii săi devenind chimiști de seamă. Amintim doar pe prof.univ.dr. Nicu Mihai și prof.univ.dr. Mircea Bucevschi, de la Universitatea Politehnică din Iași. Avea un simț acut al valorilor. Le selecta cu grijă și le cultiva aptitudinile cu tenacitate, multă aplicare și probitate profesională de excepție.

“Orele de dirigenție erau un deliciu pentru noi, elevii. Dezbăteam câte o temă la nivelul nostru, se organizau concursuri de cultură generală, domnul diriginte ne ținea prelegeri muzicale etc.”, afirma Serghei Coloșenco, fost elev al profesorului Traian Nicola. Era punctual la intrarea în clasă, dar și la ieșire. S-a dovedit, de altfel, și un redutabil organizator de excursii deosebit de interesante și bine documentate în prealabil, fiind un pasionat de drumeții.

Profesorul Traian Nicola a fost toată viață într-o competiție a valorilor naționale și un învingător. A manifestat din perioada de școală și până la pensie, chiar și dincolo de ea, comportamentul unei persoane excepționale. Mânuitorul de cretă și de gânduri din clasă Traian Nicola a considerat, întotdeauna, că elevul nu e câtime simbol, ci un spațiu tridimensional, încărcat de splendoare.

Activitatea extradidactică

u “Un oraș, ca și o țară, își asigură faima prin personalitățile celebre și nu prin colectivele anonime” – prof.univ.dr. Ion M. Oprea.

Oricât de pasionat era de cariera didactică, profesorul Traian Nicola, magistrul, nu se putea limita la orele de clasă. Efervescența minții și energia debordantă a sufletului său îl făceau de neînlocuit în anturajul elevilor și al profesorilor. Pe lângă vocația de chimist-pedagog, și-a descoperit treptat și alte valențe care l-au propulsat în mediul cultural al zonei: publicist lucid, scriitor documentarist, istoric, analist, actor amator, strălucit interpret de șansonete, înfocat dansator, conviv rafinat etc. Omniprezent în toate segmentele vieții spirituale bârlădene (simpozioane, sesiuni științifice, mese rotunde, dezbateri, interviuri, seri literare etc.), venea de fiecare dată cu o inițiativă lăudabilă pe care se străduia personal sau cu un grup de colaboratori să o ducă la bun sfârșit. A fost un împătimit de artă și muzică, chiar și în anii senectuții. A știut să nu deznădăjduiască, să nu “ruginească” spiritual, să nu abandoneze scrisul până în ultima clipă a vieții.

Profesorul Traian Nicola s-a implicat major în activitatea culturală a Colegiului Național “Gh. Roșca-Codreanu”, îndrumând, alături de regretatul său coleg Constantin Parfene, viitor profesor universitar doctor, activitatea formației de teatru și realizând mai multe spectacole. Dintre piesele prezentate amintim: “Nota 0 la purtare” de Virgil Stoenescu, “Jocul de-a vacanța” de Mihail Sebastian (pe care a regizat-o în tandem cu profesorul Harry Zuppermann), “Patriotica română” de Mircea Ștefănescu și “Ciuta” de Victor Ion Popa.

Este de apreciat efortul profesorului Traian Nicola pentru predarea unor noțiuni de muzică simfonică pe înțelesul elevilor, după cursuri, la clubul liceului. A fost singura activitate de acest gen din școală. A fost, ani mulți, membru activ al corului Sindicatului Învățământului din Bârlad, “Armonia”, unde s-a impus prin vocea sa de tenor.

Era și un erudit, un privilegiat al relațiilor cu intelectuali de excepție: Nichita Stănescu, Constantin Chiriță, G.G. Ursu, Marcel Guguianu, Virgil Chiriac, C.D. Zeletin, Ion Hobana, Adrian Beldeanu, Costache Mândru, Nicolae Mastacan, Eugen Bantea, generali, universitari, ziariști etc. Dialogul cu profesorul Traian Nicola devenea de mai multe ori imprevizibil prin ușurința cu care trecea de la un subiect la altul, prin vulcanismul oratoric, argumentarea ideilor, adesea surprinzătoare. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

sixteen − 11 =