Anthony Robbins: Putere nemărginită (XIV): Cele șapte convingeri ale succesului (III)

Când Thomas J. Peters și Robert K. Waterman jr, autorii cărții “In Search of Excellence” (În căutarea excelenței), au decelat factorii care au determinat prosperitatea unor companii, unul dintre elementele cheie descoperite de ei a fost atenția față de oameni. „Cu greu găsești un leit-motiv mai răspândit la companiile de elită decât respectul față de individ”, scriau ei. Companiile care reușiseră erau cele în care oamenii erau tratați cu respect, erau cele care își considerau angajații parteneri și nu instrumente. Ei evidențiază că, într-un studiu, 18 din 20 de cadre de conducere de la Hewlett-Packard au spus că succesul companiei a depins de o filosofie orientată pe angajați. HP nu este o firmă de vânzare cu amănuntul către populație și nici o companie de servicii care depinde de bunăvoința acesteia. Se ocupă cu cea mai complexă tehnologie de ultimă oră, dar este limpede că a te ocupa efectiv de oameni reprezintă cerința primordială.

Așa cum sunt multe dintre convingerile înșirate aici, aceasta este mai ușor de exprimat în cuvinte decât de adoptat. Este ușor să vorbești în sprijinul ideii de a trata oamenii cu respect, fie ei din familia ta, fie cei cu care lucrezi. Dar nu totdeauna este la fel de ușor s-o și faci.

Pe măsură ce citiți această carte, păstrați în minte imaginea timonierului care tot orientează cursul navei, ducând-o către destinație. Același lucru se petrece și în viață. Trebuie să fim permanent vigilenți, să ne reorientăm comportamentul și acțiunile pentru a fi siguri că ne îndreptăm spre destinația dorită. A spune că tratezi oamenii cu respect și a o face nu este același lucru. Cei care reușesc găsesc ecou în sufletul oamenilor când întreabă: „Cum am putea face mai bine acest lucru?”, „Cum am putea repera asta?”, „Cum am putea obține rezultate mai bune?”. Ei știu bine că, oricât de sclipitor ar fi un om, îi va fi greu să îmbine talentele de colaborare ale unei echipe eficiente.

Convingerea nr. 6: A munci înseamnă să te recreezi

Cunoașteți cumva vreo persoană care a avut mari realizări făcând o muncă pe care o ura? Eu nu știu pe nimeni. Una dintre cheile succesului este să realizezi un mariaj fericit între ceea ce faci și ceea ce îți place să faci. Pablo Picasso spunea odată: „Atunci când muncesc, mă relaxez; mă obosește să stau degeaba sau să mă ocup de musafiri”. Poate că nu pictăm la fel de bine ca Picasso, dar ne putem da osteneala să găsim o ocupație care să ne învioreze și să ne entuziasmeze și putem aduce în munca noastră – oricare ar fi ea – elemente din ceea ce facem ca divertisment.

Mark Twain spunea: „Secretul succesului este să faci din vocația ta o vacanță”. Asta par să facă oamenii realizați. Am tot auzit în ultima vreme despre oameni dependenți de muncă (workaholics). Există într-adevăr oameni a căror muncă a devenit un fel de obsesie nesănătoasă. Nu par să aibă nicio bucurie de pe urma muncii lor, dar ajung într-o fază în care nu mai pot face nimic altceva. Cercetătorii află în continuare lucruri surprinzătoare despre unii oameni dependenți de muncă. Unii dintre ei par să aibă o pornire maniacală, concentrată pe muncă pentru că le place munca lor. Îi provoacă, îi stimulează, le îmbogățește viața. Acești oameni înclină să considere munca așa cum cei mai mulți dintre noi considerăm recreerea. Ei o văd ca pe un mijloc de extindere, de a afla lucruri noi, de a explora noi căi.

Există oare ocupații care oferă mai multă mulțumire sufletească decât altele? Sigur că da. Secretul este să-ți croiești drum către ele. Aici funcționează una dintre acele spirale ascendente. Dacă poți descoperi un mod creator de a-ți desfășura activitatea, te va ajuta să te îndrepți către o muncă mai plăcută. Dar dacă nu este decât o corvoadă, doar un mod de a-ți câștiga existența, niciodată nu va fi mai mult decât atât.

Am vorbit mai devreme despre natura sinergică a unui sistem coerent de convingeri, a felului în care convingeri pozitive vin în sprijinul altor convingeri pozitive. Iată un nou exemplu. Nu cred că există ocupații-impas. Nu există decât oameni care și-au pierdut simțul posibilității, oameni care s-au hotărât să nu-și asume nicio răspundere, oameni care s-au hotărât să creadă în eșec. Nu vreau să vă sugerez să deveniți dependent de muncă. Nu vă sugerez nici să faceți în așa fel încât lumea voastră să graviteze în jurul muncii voastre. Vă sugerez doar că vă veți îmbogăți și lumea și munca dacă le veți conferi aceeași doză de curiozitate și vitalitate pe care le conferiți recreerii voastre.

Convingerea nr. 7: Nu poți avea reușite de durată fără angajament

Indivizii realizați cred în puterea angajării. Dacă există o singură convingere care este aproape inseparabilă de succes, aceea este că marele succes nu se poate realiza fără un mare angajament. Dacă vă uitați la oamenii de succes din orice domeniu, vă veți da seama că nu sunt neapărat nici cei mai buni sau cei mai sclipitori, nici cei mai rapizi sau cei mai puternici. Veți constata că au o mare putere de angajare. Anna Pavlova, marea balerină rusă, spunea odată: „Să urmărești neobosit un singur țel: acesta este secretul succesului”. Este un alt punct de pornire pentru Formula Succesului Suprem de care vă vorbeam – să-ți cunoști realizarea, să copiezi ceea ce merge, să treci la fapte, să-ți dezvolți acuitatea senzorială pentru a ști ce rezultate obții și să le șlefuiești mereu până când obții ceea ce dorești.

Observăm acest fenomen în toate domeniile, chiar și în cele în care talentul nativ ar părea să aibă cea mai mare pondere. Să luăm ca exemplu sporturile. Cum se explică faptul că Larry Bird era unul dintre cei mai buni jucători de baschet? Sunt mulți care încă se mai întreabă. Era lent. Nu putea sări. Într-o lume de gazele grațioase, el părea uneori să se miște cu încetinitorul. Cu toate astea, Larry Bird reușea pentru că era angajat trup și suflet pe calea succesului. Are un antrenament mai dur, are și o mai mare duritate mentală, joacă mai dur, vrea să obțină mai mult. Obține mai mult folosindu-și priceperile mai mult decât oricine altcineva.

Peter Rose și-a croit drum spre Cartea Recordurilor în același fel, folosindu-și constant angajarea pe calea desăvârșirii ca pe o forță care îl determină să investească tot ce are în tot ceea ce face. Tom Watson, marele jucător de golf, nu era un mare personaj la Stanford. Era un jucător ca oricare altul din echipă. Dar antrenorul lui încă se minunează, declarând: „N-am văzut niciodată pe cineva să se antreneze mai mult”. Diferența dintre talentele pur fizice dintre sportivi rareori poate spune ceva edificator. Doar calitatea angajării separă ceea ce este bun de ceea ce este măreț.

Angajarea este o componentă importantă a reușitei în orice domeniu. Înainte să dea marea lovitură, lui Dan Rather i se dusese vestea că era cel mai truditor reporter de televiziune din Houston. Încă se mai vorbește de un reportaj pe care l-a făcut stând atârnat de un copac în timpul unui uragan care se îndrepta vijelios către coasta Texasului. Zilele trecute, am auzit pe cineva spunând despre Michael Jackson că era o minune petrecută peste noapte. Peste noapte? Avea mare talent Michael Jackson? Sigur că da. Dar și-l cultiva de când avea cinci ani. De atunci a început să cânte în spectacole, să-și exerseze vocea, dansul, să-și compună cântecele. Sigur că avea un talent din naștere. A și fost crescut într-un mediu care i l-a cultivat, și-a dezvoltat un sistem de convingeri care l-au stimulat, a avut multe modele reușite la îndemână, l-a călăuzit și familia. Și totuși, esențialul este că el a fost dispus să plătească prețul.

Îmi place să folosesc expresia “COP” – Cu Orice Preț. Oamenii de succes sunt dispuși să obțină succesul cu orice preț. (Se înțelege de la sine: COP nu înseamnă să faci ceva care să-i facă vreun rău altcuiva). Acest lucru, la fel de mult ca orice altceva, este ceea ce îi deosebește de ceilalți.

Mai sunt și alte convingeri care stimulează desăvârșirea? Sigur. Cu atât mai bine dacă vă gândiți și la altele. Pe tot parcursul acestei cărți puteți descoperi și adăuga orice observații sau analize. Țineți minte: succesul lasă loc pentru indicii. Studiați-i pe cei care au succes. Aflați ce convingeri-cheie îi animă și le dau puterea să acționeze constant și să obțină rezultate remarcabile. Aceste șapte convingeri au făcut minuni cu alții înaintea voastră și eu cred că pot face minuni și cu voi dacă vă puteți angaja să le aveți mereu în vedere.

Aproape că vă aud gândind: e un mare “dacă” aici. Dar dacă aveți niște convingeri care nu vă sprijină? Dar dacă în realitate convingerile voastre sunt negative, nu pozitive? Cum să ne schimbăm convingerile? Deja ați făcut primul pas, în mod conștient. Știți ce vreți. Al doilea pas este să acționați, să învățați să vă controlați reprezentările interioare și convingerile, să învățați cum să vă controlați creierul.

Până acum, am încercat să îmbinăm piesele care cred eu că duc către desăvârșire. Am început cu ideea că informația este apanajul regilor, că maeștri în arta comunicării sunt cei care știu ce vor și care acționează eficient, modificându-și manifestările comportamentale până când obțin ceea ce și-au dorit. Am învățat că drumul către desăvârșire trece prin procesul de copiere. Dacă puteți găsi oameni care au avut succese răsunătoare, puteți să le luați ca model acțiunile pe care le întreprind constant pentru a obține rezultate – convingerile lor, sintaxa mentală și fiziologia – așa încât să obțineți rezultate asemănătoare într-un timp mai scurt de învățare. Am vorbit și despre puterea stării. Am văzut care este influența unei stări neurofiziologice comportamentale puternice, productive și eficiente. Am învățat despre natura convingerilor și felul în care convingerile dătătoare de puteri deschid calea către desăvârșire. Acum, tocmai am explorat cele șapte convingeri care constituie piatra de temelie pentru desăvârșire.

Cum să-ți dirijezi creierul?

Acest capitol este despre găsirea de remedii. Am vorbit până acum despre ce ar trebui să schimbi ca să-ți schimbi viața, care sunt stările care îți dau puteri și care te lasă vlăguit. De acum, vei putea învăța cum să-ți schimbi stările astfel încât să obții ceea ce vrei și atunci când vrei. De obicei, oamenilor nu le lipsesc resursele; le lipsește controlul asupra lor. Acest capitol vă va învăța cum să dețineți controlul, cum să gustați mai mult din seva vieții, cum să vă schimbați stările, acțiunile și, implicit, rezultatele pe care le determinați în corpul vostru – toate acestea în câteva momente.

Modelul de schimbare pe care îl predau eu se deosebește foarte mult de cel folosit în multe școli de terapie. Canonul terapeutic, care este o pastișă a diferitelor școli, este atât de familiar, încât a devenit un soi de totem cultural. Un mare număr de terapeuți consideră că, pentru a te schimba, trebuie să te întorci la experiențe negative adânc înrădăcinate și să le retrăiești. Există ideea că oamenii trăiesc experiențe negative care se adună înlăuntrul lor ca un lichid, până când nu mai este loc și atunci acestea izbucnesc sau se revarsă. Singura modalitate de a intra în legătură cu acest proces este – consideră terapeuții – să retrăiești întâmplările respective suferind din nou și apoi să încerci să te eliberezi de ele o dată pentru totdeauna.

Întreaga mea experiență îmi spune că aceasta este una dintre cele mai ineficiente modalități de a-i ajuta pe oameni să scape de probleme. În primul rând, atunci când îi ceri cuiva să se întoarcă și să retrăiască o traumă îngrozitoare, îl pui în cea mai dureroasă și mai neproductivă stare cu putință. Dacă pui pe cineva într-o stare neproductivă, șansele lui să aibă manifestări comportamentale noi și productive și rezultate noi sunt reduse într-o mare măsură. Acest gen de abordare ar putea chiar să consolideze acel tipar neproductiv și dureros. Aducând continuu la suprafață stări neurologice limitative și dureroase, devine mult mai ușor să le declanșezi pe viitor. Cu cât retrăiești mai mult o anumită stare, cu atât cresc șansele să o folosești din nou. Poate de aceea durează atât de mult să obții rezultate folosind terapii tradiționale. (va urma)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

13 − 13 =