Politica de ieri și de azi: Între democrație și tiranie

Liderul de pe Dealul Parlamentului, Liviu Dragnea, a vorbit de mai multe ori, nu întâmplător, despre “misiunea istorică” pe care ar avea-o PSD-ul sub conducerea sa. Această “misiune istorică”, cum se poate vedea tot mai bine cu ochiul liber, este Restaurația, pe care unii autori mai naivi ori mai pudibonzi insistă să o numească “democrație iliberală”. Care democrație iliberală?!

Pe parcursul Celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite și Marea Britanie au greșit într-un mod fundamental. Ele nu trebuiau să se alieze cu Uniunea Sovietică pentru a câștiga războiul. Aici e cauza crizelor repetate de care a suferit și suferă în continuare lumea contemporană. Sistemul totalitar sovietic trebuia lăsat pur și simplu să se prăbușească, iar ulterior, Statele Unite și Marea Britanie, plus restul lumii trebuiau să supună Germania lui Hitler unui embargou economic total, care în final s-ar fi soldat cu reformarea și apoi cu înlăturarea regimului național-socialist. În loc să procedeze în acest fel, Churchill și Roosevelt au preferat să sprijine regimul totalitar sovietic pentru a supraviețui și a se extinde în toată Europa de Răsărit. Au slăbit în mod grav Europa în fața colosului sovietic, cu picioare de lut ce-i drept, dar cu bombe atomice legate de ele. Cei doi lideri cu puteri discreționare ai lumii occidentale din timpul războiului au dat lui Stalin – și Uniunii Sovietice – mult mai multă putere globală decât aveau înainte.

Acum este un fapt istoric probat cu documente că, după război, Statele Unite ale Americii erau subminate la toate nivelurile de criptocomuniști cu comanda aflată pe biroul lui Stalin de  la Kremlin. Ei s-au găsit și în rândurile savanților atomiști (Robert Oppenheimer), și la Holywood (dintre marii patroni de studiouri cinematografice), și în lumea artistică*, și în sindicate, și mult mai sus. Din exploatarea țărilor învinse și ocupate, Moscova a putut  investi sume uriașe de bani orișiunde și-a dorit. Acțiunea desfășurată cu multă determinare la începutul anilor ‘50 de senatorul  McCarthy pentru deconspirarea și eliminarea criptocomuniștilor aflați în solda Moscovei din toate structurile influente și de putere ale Americii, dar care a fost taxată de o bună parte a presei vremii drept o “vânătoare de vrăjitoare”, a fost pe deplin justificată și a împiedicat căderea Americii sub dominația totalitarismului sovietic personificat atunci de Stalin. Mult hulitul McCarthy, chiar dacă nu era cel mai deștept politician al Americii, a făcut realmente un serviciu poporului american, pentru care nu i s-a acordat niciun fel de recompensă, dimpotrivă.

În altă ordine, la Varșovia, ca și la Strassbourg sau Bruxelles, nimeni nu vrea să vorbească deschis despre realitatea tot mai evidentă că Rusia este în plin proces de restaurare a URSS, de refacere a lagărului socialist și chiar de extindere a dominației înspre zone geografice care în trecut nu s-au aflat în sfera sa de influență (cum sunt, în mod evident, Siria și, mai puțin evident, Cipru și Grecia). Și totuși despre moartea înscenată a URSS, după lovitura de stat de operetă din august 1991, în scopul reînvierii sale într-o formă mai performantă, s-a scris de multă vreme în mass-media, fară să se organizeze vreo dezbatere serioasă pe această temă, fie măcar pentru a fi combătută cu argumente întemeiate.

Liderul de pe Dealul Parlamentului, Liviu Dragnea, a vorbit de mai multe ori, nu întâmplător, despre “misiunea istorică” pe care ar avea-o PSD-ul sub conducerea sa. Nu am auzit/citit vreun comentariu sau vreo întrebare pentru a lămuri afirmația șefului PSD, dar probabil s-a considerat că toată lumea a priceput mesajul. Această “misiune istorică”, cum se poate vedea tot mai bine cu ochiul liber, este Restaurația, pe care unii autori mai naivi ori mai pudibonzi insistă să o numească “democrație iliberală”. Care democrație iliberală?! În realitate, pentru societate nu a existat și nu va exista niciodată decât opțiunea clară între democrație și tiranie, indiferent sub câte măști înșelătoare s-ar ascunde tirania.

Notă

* Cunoscutul scriitor britanic George Orwell a întocmit, la sfârșitul anilor ’40 ai secolului trecut, o listă cu personalitățile culturale anglo-americane din categoria criptocomuniștilor. Nimic surprinzător că acolo se regăsesc numele lui Charlie Chaplin, Michael Redgrave, George Bernard Shaw, Orson Welles și alții ca ei (cf. Wikipedia, “Orwell’s list”).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

four − 2 =