Istorie locală

Răsfoind presa de altădată (67): Propuneri

Tovarășii muncitori aranjați de pozar în timp ce, chipurile, citesc cu nesaț noile știri apărute în „Flacăra Iașului”, organ regional al PCR Iași (1967)

Pe pagina a III-a, trei tovarăși de prin bătătura noastră făcuseră tot atâtea „Propuneri”. Prima fusese emanată de gândirea politică a tovului Nicolae Mihăilă, „secretar al Comitetului raional de partid Vaslui”, și privea ceapeurile cu mai mult de 250 de comuniști (lucru extrem de rar!), care nu puteau participa la ședințe toți, așa că urmau a fi reprezentați de numai câțiva, exact ca-n bancul cu șampania muncitorească băută prin delegații săi, ștabii de partid și de stat (degeaba).

Răsfoind presa de altădată (66): Ceaușescu merge la Brașov

Prașilă mecanică la CAP Tanacu (1967)

Vizita înaltului – scund „șăf” a fost organizată ca la carte, făcându-și apariția în peisaj chiar și un grup de tromboniști (sau tulnicari, cine mai știe dacă m-am exprimat bine), care au început să sufle cu putere în instrumente. Eu cred că Ceaușescu, de emoțiune, s-a pișat oleacă în chiloții lui din bumbac chinezesc, iar convivii săi vor fi tras câteva vânturi speriate.

Străzile Vasluiului (5): Eroii orașului

Recunosc și îmi asum „abaterea” pe care o fac de la rostul firesc al sensului acestor materiale publicistice, bazate pe retrospectiva denumirii străzilor vasluiene, dar și eroii orașului merită pomeniți, mai ales că pe 1 Decembrie se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, la care au contribuit pe deplin peste 200 de cetățeni ai urbei, căzuți în teribilele încleștări sau prin sordidele și prost utilatele spitale de campanie.

Răsfoind presa de altădată (65): Bun îi vinul ghiurghiuliu!

Ruinele „Vascovin” SA Vaslui (2010)

Legea vinului a apărut și pe baza ei a fost condamnat la moarte celebrul falsificator de vinuri Gheorghe Ștefănescu, a cărui “carieră” a inspirat filmul “Secretul lui Bachus”. După un proces penal cu durata de trei ani, Tribunalul Suprem al RSR a hotărât că fostul gestionar nu mai merită să trăiască, așa că a fost împușcat la data de 4 decembrie 1981. Însuși Ceaușescu a emis Decretul de condamnare la moarte, cu numărul 271/1981.

Răsfoind presa de altădată (64): Lumina venea de la Răsărit

Brejnev și Honecker sărutându-se franțuzește, cu limba

Seria vizitelor „de lucru” ale noului secretar general al Partidului Comunist Român efectuate la dreapta Marelui Frate de la Răsărit, pe atunci, Leonid Brejnev, omul care, la un banchet stropit cu multă votky, și-a confundat șireturile de la bocanci cu spaghetele, înghițindu-le până a borât capetele din plastic în farfuria vecinului de masă.

Răsfoind presa de altădată (63): La piață, ca la bâlci!

Asamblatoarea Tomai Pavlos, de la Fabrica de rulmenți din Bârlad (1967)

O situație asemănătoare găsise în periplul său „și la centrele de distribuire a cărnii nr. 25 și 44 ale organizației comerciale locale «Alimentara» (responsabili Mihai Damian și Vasile Gheorghiță)”. Nașpa „la unitatea nr 21 a AGEVACOOP”, unde „în locul gestionarei Tasia Moraru servea soțul său, care nu are nimic de-a face cu gestiunea”. Pe deasupra, omu’ ăsta „avea și o ținută necorespunzătoare și încasa cu suprapreț”, șfichiuise ziaristul.

Răsfoind presa de altădată (61): Apartamente pentru clasa muncitoare

Cursa Huși-Iași (anii 1935-1940)

De foarte mare interes va fi fost secțiunea dedicată prețurilor și sunt convins că multe familii începuseră să-și facă planuri financiare și multe calcule. Noroc că în acei ani nu era absolut deloc o problemă să ai un loc de muncă stabil. La Bârlad, prețurile variau între 65.000 de lei (două camere în cartierul „Emil Gîrleanu”) și 80.000 de lei (trei camere, în același cartier). Blocurile puse la dispoziția celor amatori erau D1 și B5. La Vaslui, fuseseră propuse apartamente pentru vânzare în blocul A1 din cartierul Donici-Călugăreni.

Străzile Vasluiului (4): Bătaie de joc

Pe strada „Mihai Kogălniceanu”, lângă fostul Club al Tineretului, acum înțesat de crâșme și firme din afara sferei tineretului studios, vizavi de clădirea-anexă nouă a liceului ce poartă numele ilustrului personaj istoric, se află un obelisc dedicat vasluienilor care și-au dat viața în Cel De-al Doilea Război Mondial, dar numai pe relația Vest, așa cum ne-au diktat rușii prin Convenția de Armistițiu semnată la Moscova la data de 12 septembrie 1944. De uriașa rușine a nerecunoașterii sacrificiului vasluienilor în Marele Război de Eliberare a Basarabiei și Bucovinei de Nord de sub jugul criminal sovietic se fac vinovați absolut toți oficialii primăriei, începând cu „interimarul” Apostu și terminând cu actualul edil-șef.

Răsfoind presa de altădată (60): Ca la nebuni!

Croitorul Mircea Antonescu, de la Fabrica de confecții Bârlad (1967)

Nistor i-a mai dezvăluit ziaristului o boacănă: „- În satul Dragalina, în centrul comunei, sînt: gară, SMT, GAS, spital, oficiu PTTR, magazin universal, cămin cultural, circumscripție sanitară, restaurant, moară…”. „- Ei, și, răspunse jurnalistul, e foarte bine pentru că înseamnă că cetățenii din Dragalina le au pe toate la îndemînă”. Iorgu Nistor dixit: „- Păi, să vezi că nu-i bine… Gara, GAS și oficiul PTTR se numesc Tutova; SMT, spitalul, circumscripția sanitară se numesc… Crivești! Cît despre școală, cămin cultural, cooperativa agricolă de producție se spune că sînt din Dragalina”. Oare așa fi-va și astăzi?!?

Răsfoind presa de altădată (59): Două “făbrici” vasluiene

Pregătiri pentru recoltat păioasele la SMT Negrești (1967)

Dacă Fabrica de confecții a fost dată în folosință în aprilie 1967, la cea de mobilă lucrările de finisare și de montare a utilajelor trenaseră nepermis. Uneori, ziariștii ieșeni descindeau pe acest șantier, ultima dată în ziua de 8 iunie 1967. Atunci, I. Banu scrisese ceva mai de bine despre importanta unitate, intitulându-și materialul „Pe șantierele din orașul Vaslui. Lucrări în avans la Fabrica de mobilă”. Lăudăros din fire, ziaristul ieșean credea că lucrurile s-au îndreptat numai și numai datorită intervenției sale anterioare, în care criticase aspru stadiul lucrărilor.

Răsfoind presa de altădată (58): Creșterea păsărilor… Dodo

Călin Nistor, rectificator la Întreprinderea de Rulmenți Bârlad (1967)

Slavic a apelat la informațiile furnizate de diriguitorii agriculturii raionului Negrești, în acest caz fiind vorba despre tov Vasile Mihăilă, vicepreședinte al numitului for conducător. Acesta, uns cu toate uleiurile parfumate ale demagogiei de partid și de stat, a apelat la sursele lui, ăstfeliu grăind: „În toamna anului trecut, împreună cu alți tovarăși, am elaborat un plan potrivit căruia, în 1967, cooperativele agricole de producție să crească 33.250 de păsări”. Cum am mai spus-o de atâtea ori în aceste articolașe retrospective, numitul tov s-a spălat pe mâini precum Pilat din Pont, aruncând mortăciunile nerealizărilor în curțile altora: „Astă iarnă, însă, cînd au fost aprobate planurile de producție ale unităților pe anul în curs, eu eram pe teren, iar tovarășii de la Uniune și de la Consiliu au scăpat din vedere problema păsărilor. Eroarea a fost depistată abia prin februarie-martie”.

Răsfoind presa de altădată (57): Vizită în extremul orient

Pionierii anului 1967

În ziua de 7 iunie, ateriza pe un aeroport din Tokio avionul care-l aducea într-o vizită oficială pe merituosul nostru ministru de externe, Corneliu Mănescu (1916-2000). De altfel, ăst român, servant al lui Ceaușescu, la urma urmei, dar și al țării, a fost primul comunist ales președinte al Organizației Națiunilor Unite și al doilea român, după marele Titulescu, pe această înaltă funcție.