Istorie locală

Răsfoind presa de altădată (56): Farmazonul din Oșești

Fațada noii Fabrici de confecții din Vaslui (1967)

„Singura minune pe care a reușit s-o facă a fost aceea că a convins oameni în toată firea să-l creadă și să-i dea bani pentru farmecele lui”, scrisese mirat foarte corespondentul, care a mers mai departe, publicând și numele câtorva naivi: „Neculai Mardare, Profira Aipătoaie, Neculai Cincilescu, Luca Necula, Dumitru Hamăn (căruia i-a pretins suma de 2.000 de lei, dar s-au împăcat pentru doi purcei și doi litri de țuică!) și alții”.

Răsfoind presa de altădată (55): Patimi de cinefil

Recoltarea orzului pentru siloz la GAS Moara Grecilor (1967)

La unicul cinematograf din Vaslui, fostul „IC Frimu”, redenumit „Vasluiul”, mare dandana, oameni buni! „Activistul cultural” George Stoian (mai târziu, redactor la cotidianul „Vremea nouă”) și-a încercat măiastra-i pană într-un articol de numai nouă rânduri și două cuvinte, numit „Filme ciuntite”. Dotat și cu oleacă de umor, omul a scris următoarele: „La cinematograful din Vaslui se proiectează, uneori, filme din care lipsesc zeci de metri de peliculă. Se spune – aruncă pastila don George – că aceasta constituie un «nou procedeu» pentru a ajuta spectatorii să ajungă mai repede la deznodământul acțiunii filmului”. Ultima dată când am avut ocazia să discut cu acest distins domn, George Stoian, a fost în anul 2012, la una dintre edițiile Festivalului „Constantin Tănase”.

Răsfoind presa de altădată (54): Ceaușescu – Carrillo!

Magazinul universal sătesc din Arsura – Huși (1967)

Ca de obicei, (aproape) cizmarul nostru a pus-o și de-o petrecere, că așa era mișto între camarazi de luptă proletară. La „masa tovărășească”, surprise-surprise, a participat și „cămăradul” Roman (că era între neamuri, ce să mai!), alături de alte opt lepădături comuniste de rang înalt de pe la noi.

Răsfoind presa de altădată (53): În loc de zi liberă, un fel de plenară

Noua clădire a SMT Băcești (1967)

Pentru nostalgici, iată prima frază din discurs: „Dragi tovarăși! Aș dori să încep prin a vă saluta în numele conducerii de partid și de stat, pe dv., pe toți ofițerii, subofițerii și soldații armatei noastre populare! (Aplauze, urale)”. După cum se vede treaba, mare sau mică, încă nu începuse era scabroaselor lozinci urlate, de genul: „Stima noastră și mândria/ Ceaușescu – România”; „Ceaușescu, Paaaceee!”; „Ceaușescu și poporul/ Patria și viitorul!” etc. Pe la colțuri, și numai în cea mai adâncă șoaptă, se mai striga și: „Ceaușescu – PCR/ Pâinea noastră unde e?”.

Răsfoind presa de altădată (52): Agricultură de tot râsul

Mecanizatorul Gheorghe Cojocaru, de la SMT Băcești (1967)

Gheorghe Stejaru, jurnalist specializat în domeniul agriculturii, a publicat pe pagina a III-a a cotidianului „Flacăra Iașului” (de pe urma căruia mânca o bucată de pâine albă) un material intitulat „Întreținerea culturilor în raionul Huși. Buchetul rezultatelor bune este prea mic”. Ca de obicei, intertitlurile făceau toți banii: „Avansații pot fi numărați pe degete. Miloși cu buruienile. Cine să știe, dacă nu președintele, în primul rînd?! Cultivatoarele stau și așteaptă”.

Străzile Vasluiului (2): Crime împotriva istoriei

Publicația numărul 265 din 17 ianuarie 1948

Cine a fost doctorul Gheorghe Scarlat, al cărui nume dat unei străzi nu fusese schimbat nici măcar de comuniști?! Răspuns documentat, potrivit arhivelor: respectivul cetățean (vasluian get-beget) a fost medic șef al Spitalului „Lui Drăghici” și medic șef al orașului Vaslui. După Primul Război Mondial, a fost președintele unei comisii interimare, organism politico-social care ținea locul Consiliului orășenesc, iar mai apoi, primar al urbei. În semn de adânc respect, cetățenii au dat numele străzii după al său încă de pe când era în viață!

Răsfoind presa de altădată (51): Raid-anchetă

O ședință a Tratatului de la Varșovia la care a participat și Nicolae Ceaușescu

Prima haltă de umplere a bârdanelor reportericești a fost cea de la Autobaza Huși, condusă pe atunci de  inginerul Sergiu Popov. A doua oprire s-a produs la Vaslui, raion al cărui indicativ, VS, era „tradus” încă de pe atunci cu „Vasile Săracu” sau chiar ”Vaaai, Săracii!”.

Răsfoind presa de altădată (50): Bio-asfalt!

Ion Țiriac

Cineva informase opinia publică regională despre „Asfaltul «verde»” pe care inimoșii tovi ai GAS Scânteia (pe atunci, în raionul Negrești) s-au gândit să-l împrăștie peste cel negru pus pe drumul Iași – Buhăiești, recent reabilitat modern de către cei chemați s-o facă. Ei bine, acel asfalt verde era lucerna cărată de pe câmp înspre silozurile Gospodăriei de Stat, dar scăpată prin găurile risipei pe drumul proaspăt lucrat.

Școala vasluiană în primul deceniu după Marea Unire (V)

„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara” – Spiru Haret.

Răsfoind presa de altădată (49): A patra putere în stat

Căminul cultural din Fălciu în anul 1967

Ioan Mazilu, directorul Trustului alimentației publice locale din Iași, a luat act de reclamația bieților conțopiști și a informat ziarul că „Tovarășei vînzătoare Paraschiva Vasiliu i s-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, fiind înlocuită de o altă lucrătoare”. A naibii presa de atunci, ce să mai spun!

Răsfoind presa de altădată (48): Beton la Codăiești, fotbal la Bârlad

Stuparul Iorgu Drăgunoiu, de la CAP Epureni – Huși (1967)

Potrivit celor spuse cu lacrămi grele de crocodilian în ochi de „maistrul constructor Ilie Andronic”, taman turnaseră băieții săi betonul pentru planșeu, „cînd, deodată, a venit un îngheț și n-am avut cu ce izola planșeul proaspăt turnat”. Ce urmase este ușor de ghicit: distrugerea cu bună știință a betonului și pregătirea unei alte turnări, care însemna, firește, alți bani – altă distracțiune, vorba amar-acră a păgubașului.

Școala vasluiană în primul deceniu după Marea Unire (IV)

„Cum arată astăzi școala, așa va arăta mâine țara” – Spiru Haret.